Page 11 - Morisena10

Revistă de cultură istorică

Între timp, avuseseră loc alegerile din 19 noiembrie de către reprezentanţii aleşi ai acestora, respectiv Romulus
1946. Conform ziarului Caraşul liber din 1 decembrie, Drăgoescu şi Nicolae Lungeanu. (36)
rezultatele de la Reşiţa se prezentau astfel: alegători înscrişi Ultima manifestare a opiniei social-democraţilor
14.854; votanţi efectivi 11.905, dintre care: B.P.D. 6.278 reşiţeni a avut loc cu ocazia desfăşurării congresului al XVIII-
(52,7%); P.N.Ţ. 2.545 (21,4%); P.N.L. 288 (2,4%); P.S.D. lea al P.S.D. din octombrie 1947, când s-a hotărât începerea
Independent 2.275 (19,1%). (28) Referitor la aceste rezultate, procedurilor de fuzionare cu P.C.R. La acest congres, în
Cercega declara hotărât: „Precizez cu toată convingerea că momentul când s-a supus la vot chestiunea în cauză, delegaţia
voturile la Reşiţa nu au fost falsificate, furate, măsluite etc., judeţului Caraş, formată din Musteţiu, Hromadka şi Cercega,
ele au fost reale. Dacă situaţia politică internă şi externă ar s-a abţinut. (37) Din acest moment, coroborat cu proclamarea
fi fost alta (normală) şi P.S.D. s-ar fi prezentat în alegeri unit republicii populare, asaltul final împotriva uzinelor şi a
(nu scindat), s-ar fi obţinut cel puţin 55-60% din voturi.” (29) proletariatului din Reşiţa a fost declanşat cu întreaga putere.
Dar, cu toate asigurările date de către Cercega, cifrele acestor Un foarte preţios raport asupra activităţii U.D.R. în
alegeri nu sunt deloc sigure nici la Reşiţa. Ca dovadă, într- primul semestru al anului 1948, chiar înainte de naţionalizare,
un raport politic al P.C.R. Caraş din 30 noiembrie, se aprecia a fost menţionat de ing. Dan Gh. Perianu. Întocmit în limba
faptul că în acest judeţ mulţi social-democraţi au votat cu rusă, pentru uzul reprezentanţilor părţii sovietice, raportul
P.S.D.I. şi chiar cu P.N.Ţ. La Reşiţa, continua raportul, P.S.D.I. evidenţia dificultăţile de adaptare ale angajaţilor U.D.R. faţă
obţinuse 2.385 de voturi (sic!), sub influenţa lui Musteţiu, care de sistemul rigid al „planului fix” cu care era obişnuită aceasta
demisionase, după cum s-a văzut, din conducerea sindicală şi să opereze, maniera de lucru tradiţională la U.D.R. fiind „mai
de la preşedinţia B.P.D. (30) elastică şi legată în primul rând de portofoliul de comenzi şi
De altfel, documentele vremii atestă faptul că, în contracte.” (38) Planificarea impusă de către sovietici nu a
condiţii normale de desfăşurare, „în judeţul Caraş alegerile putut fi respectată, acest lucru remarcându-se în special la
ar fi câştigate de P.S.D., urmat de P.N.Ţ., P.C.R. şi F.P.” producţia de locomotive. Astfel, în privinţa locomotivelor
(31) În decembrie 1946, efectivele P.S.D. numărau, doar la 050 tip ЄR menţionate (pentru partea sovietică), din 40 de
Reşiţa, 4.877 de membri. (32) Iar comitetul regional Banat bucăţi planificate au fost realizate doar 30, iar dintre cele 7
al P.C.R. descria situaţia explozivă de la Reşiţa astfel, în locomotive planificate pentru Căile Ferate Române a fost
februarie 1947: „Elemente ca Gherman şi Musteţiu şi alţii, realizată una singură. (39) Din acelaşi raport rezulta că, în
deşi au aderat formal la hotărârea de la 10 martie 1946, momentul naţionalizării, Societatea U.D.R. avea un număr
nu au fost niciodată de acord cu acest lucru şi au muncit total de 22.892 de angajaţi, cu 78,3% mai mulţi decât în 1935.
mereu împotriva acestei hotărâri şi împotriva F.U.M.” De În acelaşi interval, numărul angajaţilor de la Reşiţa a crescut
aceea, se aprecia, „campania electorală s-a făcut complet de la 5.998 la 13.108, număr reprezentând mai mult de
fără concursul social-democraţilor.” Mai mult chiar, datorită jumătate din populaţia oraşului de atunci. Aceasta se explică
faptului că „aproximativ întreg P.S.D.-ul a votat cu Titel, prin intensificarea fenomenului navetismului, inclusiv de
din îndemnul conducătorilor, voturile reale ale titeliştilor la la distanţe mari, şi prin accentuarea sporului migraţionist
Reşiţa şi în judeţ au fost peste 10.000.” Prin urmare, se cerea al Reşiţei, care a determinat creşterea populaţiei cu 60% în
excluderea din P.S.D. a lui Eftimie Gherman şi punerea lui numai opt ani (1948-1956). (40)
Iosif Musteţiu „pe linie moartă”, ceea ce Partidul Social Lovitura de graţie dată prestigioasei Societăţi U.D.R.
Democrat a şi făcut în curând. (33) a constituit-o decretul de naţionalizare nr. 111 din 11 iunie
Ţinta principală a atacurilor comuniştilor continua 1948. Ea îşi încheia în acest mod existenţa de exact 28 de
să fie reprezentată, mai ales după fraudarea alegerilor, de ani. Se punea capăt, cu brutalitate, imensului aport al acestei
conducerea Societăţii U.D.R., care rezista încă presiunilor Societăţi reprezentative pentru întreaga industrie românească,
sovietice. În 1947, la data încheierii ultimului exerciţiu cu un mare renume intern şi extern, adus dezvoltării economice
financiar al Societăţii, structura acţionariatului cuprindea: a ţării noastre. În perspectivă, efectul acestui nefast act din
persoane fizice şi juridice române 6.062.623 de acţiuni, adică istoria noastră contemporană s-a răsfrânt decisiv şi asupra
60,68% (cele mai multe fiind deţinute de Casa Regală a conştiinţei muncitoreşti reale, care necesita atât o mare
României, ing. Nicolae Malaxa, Societatea „Malaxa”, Banca competenţă profesională, cât şi multă rigoare şi disciplină,
de Credit Român şi Max Auschnitt), iar persoanele fizice şi care instituiseră un stil de muncă şi de existenţă remarcabil.
juridice străine 3.928.947 de acţiuni, adică numai 39,32%. În ziua de 11 iunie 1948, la orele 15, actul naţionalizării
(34) În acest an, valoarea globală a producţiei din sectorul a fost „sărbătorit” şi la Reşiţa, printr-o mare adunare, de peste
siderurgic al uzinelor reşiţene a depăşit cu 11,5% nivelul 8.000 de participanţi, ţinută la Hala nouă. Preluând cu această
înregistrat cu un an înainte, aceasta în timp ce la Ferdinand ocazie conducerea uzinelor, Carol Loncear a ţinut să precizeze
producţia reprezenta 72,1% la platine şi 83,7% la cilindri că „prin lupta muncitorilor în frunte cu partidul lor, poziţiile
faţă de nivelul anului de vârf 1938. (35) În 1947 s-a încheiat economice ale capitaliştilor au trecut în mâna poporului.” (41)
şi ultimul contract colectiv de muncă din istoria U.D.R., în Tot atunci au mai fost naţionalizate la Reşiţa şi întreprinderile
baza contractului colectiv cadru pentru industria metalurgică, „Fraţii Feher”, „Dona”, „Metal Tras” şi „Fabrica de sifoane”.
semnat din partea administraţiei de către directorul general Vastul patrimoniu al fostei Societăţi U.D.R., care
ing. Alexandru Popp şi directorul Direcţiei administrative şi reprezenta un organism extrem de complex, cuprinzând
de contencios Radu R. Radoveanu, iar din partea salariaţilor unităţi industriale, miniere, precum şi suprafeţe forestiere şi

Pag. 9