Page 10 - Morisena10

MORISENA, anul III, nr. 2 (10)/2018

dezorganizarea aprovizionării cu materii prime, materiale, cu P.C.R., iar a doua zi, preşedintele partidului, Constantin
combustibil, energie electrică, precum şi a transporturilor Titel Petrescu, împreună cu adepţii săi, ostili acestei
interne; distrugerea şi scoaterea din funcţiune a unor politici, au părăsit partidul, punând bazele Partidului
agregate importante; neglijarea măsurilor necesare pentru Social Democrat Independent, care va participa la alegeri
organizarea producţiei şi a muncii; stocarea artificială a pe liste proprii. Despre atitudinea delegaţiei judeţului
produselor şi vânzarea unei părţi însemnate de produse Caraş la acest congres, Traian Cercega nota: „Înainte
la «bursa neagră»; folosirea în scopuri speculative a de congres, organizaţia P.S.D. de la Reşiţa, în mod
creditelor acordate de stat; dezorganizarea aprovizionării democratic, a cerut părerea membrilor de partid, care – în
muncitorilor şi specula cu alimente; plata cu întârziere unanimitate – au votat să mergem singuri în alegeri. La
a salariilor şi provocarea de nemulţumiri în rândul congresul respectiv din 10 martie 1946 – de la Bucureşti
– majoritatea a hotărât să mergem în bloc. Delegaţii
din judeţul Caraş, respectiv Reşiţa, s-au supus hotărârii
votului majorităţii (…). La scurt timp după congres, o
delegaţie de la Reşiţa – printre care şi Eftimie Gherman
(colaborator apropiat al lui Titel Petrescu) – a încercat
să-l convingă pe Titel Petrescu să nu scindeze partidul.
El însă a rămas nestrămutat în hotărârea sa, iar P.S.D.-
ul din România este din nou scindat.” (25) Încercări de
mediere pentru salvarea unităţii partidului au mai avut şi
Musteţiu, Hromadka şi Ion Banciu, dar fără rezultat.
În aceste condiţii, situaţia de la Reşiţa continua să
nu ia deloc forme revoluţionare, în ciuda unor încercări
de destabilizare. După ce în toamna anului 1945 avusese
loc un scurt conflict de muncă, rezolvat în mod paşnic,
un eveniment mai grav a avut loc la 10 septembrie 1946.
Cu ocazia primirii plăţii ajutorului de iarnă, muncitorii
de la secţia Oţelărie au cerut dublarea sumei acestuia. Ei
personalului; împiedicarea acţiunii de curăţire a aparatului au refuzat primirea banilor, foarte posibil la instigarea
de conducere a uzinelor de elementele profasciste şi P.C.R., iar un grup de 200 de muncitori l-au agresat
reacţionare şi altele.” (24) Această sintetizare a perioadei grav pe directorul Vellan. În semn de protest faţă de
1945-1947 urmărea justificarea reprimării dure la care aceste manifestări huliganice, Musteţiu, preşedintele
au fost ulterior supuşi conducătorii uzinelor, negându-se sindicatului, a demisionat din această funcţie. În aceeaşi
realele lor merite în salvarea U.D.R.-ului de la distrugere zi, biroul sindicatului a solicitat poliţiei ca principalii
totală. Aceasta era, probabil, şi marea nemulţumire a agresori să fie arestaţi. Musteţiu a fost lovit la rândul său,
sovieticilor, care nu au putut acapara uzinele complet însă poliţia, pentru a evita alte complicaţii, i-a eliberat pe
decât mult mai târziu. Totodată, era găsit un alibi şi cei reţinuţi. În consecinţă, Musteţiu a demisionat şi din
pentru faptul că Reşiţa nu se aflase, în anii „luptei cu conducerea Blocului Partidelor Democrate, precum şi din
burghezia”, nicidecum în fruntea acestei lupte, cum toate forurile sindicale. P.S.D., bănuind că această acţiune
i-ar fi dat dreptul, conform teoriei marxist-leniniste, a fost o consecinţă a articolelor din organul regional al
importanţa sa pe plan naţional şi numărul muncitorilor P.C.R., precum şi a propagandei purtate prin megafon de
de care dispunea. „Neutralizarea” acestui puternic centru către P.C.R.-ul local împotriva direcţiunii U.D.R., a decis
muncitoresc şi potenţial fief al „revoluţiei socialiste” să întrerupă activitatea sa în cadrul F.U.M. Evenimentele
printr-o politică umană, de protejare a drepturilor şi a au necesitat deplasarea la Reşiţa a unei delegaţii de la
nivelului de trai al salariaţilor, care nu aveau motive centru formată din Rangheţ (P.C.R.), Bragadireanu şi
reale de nemulţumire, a fost scump plătită de către cei Brătfălean (P.S.D.) şi Angheliu (C.G.M.). După două
aflaţi la conducere în acea perioadă. şedinţe consecutive ale F.U.M., s-a hotărât reluarea
La rândul său, tradiţia social-democrată era deosebit activităţii în cadrul acestuia şi s-a cerut revenirea lui
de puternică la Reşiţa, iar majoritatea adepţilor săi nu erau Musteţiu la conducerea B.P.D. şi a sindicatului, însă acesta
dispuşi să se reorienteze către partidul comunist, care bătea a refuzat constant ofertele primite. Între timp, o comisie
pasul pe loc în acest mare centru muncitoresc. Sesizând de anchetă, împreună cu prim-procurorul de la Oraviţa, au
pericolul existent la nivel naţional, valoroşii conducători stabilit vinovăţiile şi au înaintat un număr de 17 persoane
social-democraţi ai judeţului Caraş au militat întotdeauna Tribunalului Oraviţa. Cercega a preluat, temporar, şefia
pentru unitatea partidului lor, împotriva sciziunilor şi a sindicatului de la U.D.R., iar la mijlocul lunii decembrie,
infiltrărilor comuniste. Acest lucru a reieşit cel mai bine Musteţiu a revenit, finalmente, la conducerea acestuia.
în evidenţă cu ocazia congresului P.S.D. din 10 martie (26) O ultimă acţiune grevistă, de importanţă minoră, a
1946, când, cu majoritate de voturi, conducerea naţională mai avut loc în ianuarie 1947 la Fabrica de Şamot, pe tema
a partidului a decis participarea la alegeri pe liste comune salariului de bază. (27)

Pag. 8