Page 5 - Morisena10
P. 5

Revistă de cultură istorică



        cu atât mai vârtos că românul – după cum zice Hencke,  remisese  ziarului  „Luminătoriul”  (nr.  55  din  1884)  o
        un şvab – îşi iubeşte patria şi naţiunea sa. Dar linge acum  epistolă deschisă, în care însă, divagând pe teme colaterale,
        blidele onoraţilor unguri, că odată îi vine arma după cap.  evitase să ofere explicaţii punctuale pe marginea gravelor
              Rămânând  al  preast.[imatului]  Domn  perfid  şi  acuzaţii care i se aduseseră.
        întotdeauna ascultător,
                       I. L., student gimnazial”

                Un prim semnal transmis opiniei publice, privitor
        la scandalul declanşat la Gimnaziul de Stat din Lugoj, îl
        reprezintă  o  scrisoare  apărută  în  „Luminătoriul”  (V,  50,
        1884: Persecutarea studenţilor români din Lugoj):

              „Ni se trimite o corespondenţă, subscrisă de «Lucifer
        Nocturn»  din  Lugoj,  care  este  plină  de  amărăciune  din
        cauza persecutării sărmanilor studenţi români de la acel
        gimnaziu. Cu multă amărăciune şi iritaţiune se aminteşte
        numele dlui Iosif Tempea, prof. de limba română la acel
        gimnaziu,  carele  nu  numai  că  nu  a  sărit  întru  ajutorul
        persecutaţilor tinerimei, ci chiar dânsul ar fi fost trădătoriul
        şi asmuţitoriul contra tinerimei, ceea ce, precum se zice,
        s-ar  fi  constatat  acum.  Dl  Tempea  –  se  zice  în  cor  –  a
        fost  întemeietorul  şi  conducătoriul  oarecărei  biblioteci
        a  tinerimei,  şi  acum,  iată,  dlui  este  trădătoriul  […].  Nu
        putem  reproduce  cor.[espondenţa]  întreagă  din  cauza
        asprimei  represiunilor,  dar  îl  asigurăm  pe  dl Tempea  că
        dacă adevărată va fi numai o mică parte din cele ce ni se
        scriu, atunci Domnia Lui poate fi asigurat de dispreţul cel
        mai crâncen cu carele va fi totdeauna şi de toţi românii
        întâmpinat.  Înregistrăm  cu  adâncă  părere  de  rău  şi  cu
        mare mâhnire sufletească şi faţă de ministrul de Culte că
        i-a eliminat din acest motiv pe tinerii: Ioan Lupulescu şi
        Şt. Lipovan, din a VI-a clasă, pe Ioan Popovici, Zenobie
        Moise şi Victor Vlad, din a IV-a clasă. Sărmana tinerime
        română, cine te cultivează!”
                                                                              Familia Vlad, în 1885
                În mod ciudat, cu o singură excepţie (un ultimatum
        transmis  din  partea  Comitetului  parohial,  în care i se
        solicita învinuitului să opteze fie pentru postul de preot, fie   Perseverând în condamnarea actului exmatriculării,
        pentru cel de profesor), nu întâlnim nicio reacţie oficială  într-o  altă  epistolă,  nedatată,  adresată  mentorului  său
        consistentă,  în  gazetele  româneşti,  din  partea  ierarhilor  C.  Brediceanu,  I.  Lupulescu  se  erija  în  reprezentantul
        Protopopiatului  Ortodox  Lugoj.  În  schimb,  epitropul  tinerimii române bănăţene, făcând trimitere la Hora Unirii,
        ortodox  lugojean  I.  Pavel  a  remis  ziarului  timişorean  versurile  lui  Vasile Alecsandri,  ale  cărui  premii  literare
        „Luminătoriul”  (V,  61,  188)  un  material  (În  cauza  erau  proaspete  în  conştiinţa  elevilor  români  bănăţeni ,
                                                                                                                4
        studenţilor eliminaţi de la Gimnaziul din Lugoj) cu o listă,  şi  Deşteaptă-te,  române!  poemul  lui  Andrei  Mureşanu,
        iniţiată de Coriolan Brediceanu, cuprinzând numele celor  care, pus pe muzică de Anton Pann, se consacrase ca un
        care  subscriseseră  cu  anumite  sume  de  bani  în  sprijinul  adevărat imn al românilor de pretutindeni, o chemare la
        studenţilor gimnaziali eliminaţi, pentru a-şi putea continua  luptă în vremuri de restrişte. Consecvent cu stilul epistolei
        studiile  la  alte  instituţii  similare,  însoţită  de  rugămintea  anterioare, elevul lugojean îşi revărsa preaplinul sufletesc
        de a fi preluată şi de alte publicaţii. Incidentul a continuat  sub  forma  unei  scenete,  în  care  unul  dintre  personaje,
        printr-o polemică purtată, în coloanele aceleiaşi publicaţii  Zgârcea, îl întruchipa pe hulitul său profesor:
        („Luminătoriul”, V, 73, 1884), de Coriolan Brediceanu cu
                                                                   4 În 27 iulie 1884, în saloanele hotelului „Rudolfshof” din
        Marsovszki, solgăbirăul Lugojului. Niciun comunicat de   Băile Herculane, în cadrul unei memorabile întâlniri cu Vasile
        presă ulterior nu a clarificat o eventuală poziţie publică a   Alecsandri, care se afla la cură, membrii unei „deputaţiuni” a
        lui Iosif Tempea (care n-a încercat niciodată să se disculpe)   intelectualilor români lugojeni, condusă de Constantin Rădulescu
        sau a Protopopiatului Ortodox Lugoj, care a dat senzaţia   şi  Coriolan  Brediceanu,  au  avut  prilejul  să-şi  stâmpere  oful,
        că se complace într-o atitudine duplicitară. E adevărat că,  alimentat  de  nedreptatea  făcută  tinerilor  gimnazişti  (v.  Stan
        la puţin timp după consumarea incidentului, Iosif Tempea  2011, 174-181).


                                                                                                           Pag. 3
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10