Page 3 - Morisena10

Revistă de cultură istorică

Dr. Constantin-Tufan Stan (25 decembrie 1879/6 ianuarie 1880 – 7 aprilie 1881), a
(Lugoj) trezit un anumit ecou în epocă, fiind una dintre primele
publicaţii româneşti bănăţene. Numele său figurează la
loc de cinste în istoria învăţământului bănăţean (v. Oalde
Iosif Tempea și tribulațiile 1983, 219-221), fiind autorul unor studii şi manuale
dedicate limbii şi literaturii române, cu o largă circulaţie
elevilor români la Gimnaziul în epocă, și fervent promotor al grafiei în caractere latine .
2
Maghiar din Lugoj Soția sa, Lucreția, fiica preotului lugojean Alexandru
Ursulescu, a avut preocupări literare, publicând, în presa
românească, traduceri din limba germană. Ioan Iancu, fiul
Câteva secvenţe vestitului lăutar Nica Iancu-Iancovici, i-a dedicat două
din viaţa preotului şi suite românești pentru pian: Piese românești pentru piano-
profesorului de limba forte (1863) și Bihoreanca (v. Stan 2015, 16-17).
română Iosif Tempea, Şedinţa publică a Societăţii de Lectură a elevilor
tatăl pianistului şi compo- gimnaziali români lugojeni, ţinută în 27 februarie 1884,
zitorului lugojean Liviu a generat o adevărată isterie în rândurile profesorilor
Tempea – fost profesor de Gimnaziului de Stat, care nu se puteau împăca cu ideea
pian auxiliar la Conser- că, în paralel cu Societatea de Lectură a Gimnaziului, care
vatorul de Muzică şi Artă funcţiona, oficial, de mai mulţi ani, apăruse, ca replică, o
Dramatică din Cluj (v. societate similară, care slujea interesele limbii şi literaturii
Stan 2015) –, au rămas române. Întreaga succesiune a evenimentelor care au
învăluite în mister. precedat aspra sancţiune aplicată temerarilor elevi români,
Acuzat pentru cu bogate trimiteri la presa de epocă de expresie română, a
implicarea în exmatri- fost relatată cu lux de amănunte de Alexandru Bistriţeanu şi
cularea elevului Victor Dimitrie Vatamaniuc (v. Bistrițeanu [1943] și Vatamaniuc
Vlad (viitorul poet Victor 1959). Alexandru Bistriţeanu intuia cu justeţe raţiunile
Vlad Delamarina) şi a
colegilor săi Ioan Popovici (nuvelistul de mai târziu Ioan care stătuseră la baza solidarizării lui I. Tempea (fără a-l
nominaliza însă explicit) cu demersul colegilor săi:
Popovici-Bănăţeanul), Ioan Lupulescu (fiu de plugar din
satul Herendeşti), Ştefan Lipovan (fiul învăţătorului Şt.
Lipovan din Lugoj, cu ascendenţă paternă în comuna „Ecoul acestei şedinţe publice a lovit strident
Belinţ) şi Zenobie Moise (fiu de ţăran din satul Hodoş) urechile profesorilor. Ba şi mai mult: însuşi profesorul
din Gimnaziul de Stat lugojean, precum şi a desfiinţării de limba română [Iosif Tempea], lipsit de înţelegerea
Societăţii de Lectură a elevilor români, presa românească pe care el, cel dintâi, trebuia să o stimuleze şi oarecum
bănăţeană a impus, pentru o bună bucată de timp, un atins în orgoliul său de faptul că elevii simţeau nevoia să
adevărat embargo privind orice informaţie referitoare întregească, din proprie iniţiativă şi prin proprii mijloace,
la activitatea sa preoţească şi didactică. Mai mult, de-a ceea ce li se oferea insuficient de la catedră în orele de
lungul vremii s-a aşternut o suspectă tăcere, inducându-se clasă, a socotit, ca bun cetăţean al statului şi solidar coleg
o stare de confuzie referitoare la legătura sa de rudenie de cancelarie, să se asocieze la glasul colectiv de indignare
3
cu pianistul Liviu Tempea. Se pare că, şi pentru Liviu a corpului didactic” .
Tempea, raportarea explicită la tatăl său, considerat în 2 Stilistica limbei române (Sibiu, 1976), Stilul şi poetica
anumite cercuri ale societăţii româneşti drept renegat, limbei române în uzul şcoalelor gimnaziale (Lugoj, 1882),
devenise stânjenitoare, informaţiile jurnalistice din epocă pentru care a fost acuzat de plagiat, în partea I, după Handbuch
fiind extrem de parcimonioase în a clarifica starea de fapt . zum Unterrichte im Deutschen Stil de Antoniu Klima, Wien,
1
Originar din Toracu Mare (azi în Republica Serbia), 1857 (v. „Luminătoriul”, Timișoara, III, 92-93, 1882, într-un
Iosif Tempea activase, înainte de a se stabili la Lugoj, ca material publicat în două părţi, semnat de Virgiliu Popescu,
preot şi profesor de limba şi literatura română la Timişoara fostul său colaborator de la „Desceptarea”), Manual pentru
şi Caransebeş. În urbea de pe malurile Timişului a fondat oratoria şi dramaturgia limbei române, după planul ministerial
gazeta „Desceptarea”, care, deşi a avut o existenţă episodică pentru a VI-a clasă gimnasială (Editura autorului, Tipografia
Carol Traunfellner, Lugoj, 1885) şi Manual pentru epica, lirica
1 Peste ani, Liviu Tempea, marcat încă, probabil, de şi didactica limbei române (Editura autorului, Lugoj, 1886).
ecoul negativ declanşat de atitudinea tatălui său, va manifesta 3 Pentru a-l proteja, post-mortem, în faţa opiniei publice,
o anumită reticenţă faţă de Reuniunea Română de Cântări şi Al. Bistriţeanu omitea, cu bună-ştiinţă, să pomenească numele
Muzică din Lugoj (corala ortodoxă). Astfel, în anul 1909, în aşa-numitului (de către elevii români) „renegat”, cu atât mai
cadrul unui recital susţinut alături de soprana Ana Heraru- mult cu cât fiul său, Liviu Tempea, prieten, în copilărie, cu
Bobora, a evitat să evolueze sub egida venerabilei instituţii elevii lugojeni ostracizaţi, se alăturase, la data apariţiei cărţii
culturale a românilor lugojeni (așa cum era îndătinat de decenii), (1943), colectivului didactic al Conservatorului de Muzică şi
generând și întreținând, în paginile gazetei „Drapelul”, o acidă Artă Dramatică din Cluj aflat în refugiu la Timişoara în urma
polemică cu Valeriu Branişte (v. Stan 2015, 42-47). Dictatului de la Viena. Liviu Tempea a fost acela care a rostit

Pag. 1