Page 4 - Morisena10
P. 4

MORISENA, anul III, nr. 2 (10)/2018



              După  ce  fapta  lor  a  făcut  obiectul,  timp  de  mai  relevante pentru felul în care se scria româneşte în Banat
        multe  luni,  unei  serii  de  investigaţii  şi  interogatorii  din  la finele secolului al XIX-lea, în contextul sistemului de
        partea  conducerii  şcolii  şi  a  Inspectoratului  Şcolar,  elevii  învăţământ promovat de autorităţile ungare.
        incriminaţi vor fi supuşi, în 2 mai, la o anchetă instrumentată   În  scrisoarea  expediată  tribunului  bănăţean  în  25
        de  Ministerul  Instrucţiunii  din  Budapesta,  care  trimisese  septembrie 1883, I. Lupulescu însăila o virulentă diatribă
        la  Lugoj  un  reprezentant.  La  doar  o  zi  de  la  inspecţia  în versuri, dedicată „renegatului” preot Iosif Tempea, pe
        directorului  general  al  şcolilor  medii,  profesorii  au  fost  care îl acuza de delaţiune:
        martorii cutezanţei lui Victor Vlad, care fixase pe tabla din
        sala sa de clasă o cocardă cu însemnele regatului României,   „Onor. Domnu!
        alături de care inscripţionase urarea: „Să trăiască!”      Cel  ce  luptă  pentru  un  scop  nobil  geme  mult  în
              Societatea de Lectură a elevilor gimnaziali români  mijlocul pericolelor şi, de scopul nu-l ajunge, devine toată
        activa încă din 1879-1880, fără a avea însă caracter oficial  viaţa lui o tragedie care umple inimile consoţilor lui cu
        şi  public,  şedinţele  desfăşurându-se,  în  cvasianonimat,  o durere nespusă. Până mai avem noi însă un apărător în
        în incinta şcolii primare confesionale din curtea bisericii  comitatul nostru, inima noastră saltă la a lui voce […] şi
        ortodoxe  (v.  Bistriţeanu  [1943]).  Într-un  manuscris  cu o voie nespusă ne vom aduna sub drapelul lui, şi la un
        identificat,  în  urmă  cu  câțiva  ani,  în  colecția  ing.  Maia  caz  extraordinar  vom  fi  toţi  pe  picior.  Soarta  la  români
        Dobrin este expus programul şedinţei Societăţii de Lectură  a fost toată o tragedie pentru atâţia secoli, care din ce în
        din 18 iunie (stil nou) 1882, sunt amintiţi câţiva participanţi  ce tot mai mare văl negru îşi puse pe faţa lui, ci, câte în
        (între care viitorul protopop şi istoric George Popovici),  ziua de astăzi, suntem la întrebarea aceea: care cale să o
        unul  din  puncte  anunţând  citirea  protocolului,  ceea  ce  alegem? Să fim tot aşa ignoraţi de partida contrarie şi de
        ne  îndreptăţeşte  să  intuim  că  documentul  consemnează  nişte renegaţi ticăloşi care ne mai împut locul cu cuvintele
        programul şedinţei oficiale de constituire:           lor dulci arătate, dar vai, inima lor nu e inimă de români.
                                                              La  vocea  conducătorului  şi  scutului  nostru,  bucuros  ne
              „Programa  şedinţei  Societăţii  de  Lectură  a  vom aduna şi îl vom înconjura pentru exemple glorioase.
        studenţilor români de la Arhigimnaziul Lugojului, ţinândă  Durerea  inimei  atâta  mă  cuprinse  încât,  la  nimicirea
        în 18 iunie 1882 a.c. s.n.                            «şedinţei»  Societăţii  de  Lect.[ură]  a  stud.[enţilor]  din
              Deschiderea şedinţei                            arch[i]g.[imnaziul]  Lugojului,  după  ce  domnii  unguri
              Cetirea protocolului                            auziseră  dintr-un  renegat  român,  în  tristeţe,  îmi  luai  un
              Declamează: G. Popovici, T. Băiaşiu, A. Bireescu  timp scurt spre compunerea versului acestuia:
              Citirea creditorilor
              Propuneri                                            Nimicirea Societăţii din cauza renegaţilor
              Autentificarea protocolului
              Închiderea şedinţei                                    Ca floarea pălită ce roua aşteaptă
              Lugoşiu, în 18 iunie 1882                              În amurgul serii-dulci, desfătos,
              A. Bireescu, secretar”.                                Ca roza-ntristată ce-n nou se deşteaptă
                                                                     L-acel soare mândru, cu-al său miros:
              Un set de documente (trei epistole adresate de Ioan
        Lupulescu,  unul  din  elevii  incriminaţi  şi  exmatriculaţi,     Aşa-i românul, ce fruntea-şi înclină,
        lui Coriolan Brediceanu, în care îşi exersează veleitățile     De-atâtea boli fiind asuprit;
        poetice şi dramaturgice), păstrate în Biblioteca muzicală     Îl vezi în genunchi, la tiran se-nchină,
        Tiberiu  Brediceanu  din  Bucureşti  (puse  la  dispoziție  de     Că soarele nostru de mult a pierit.
        Sanda Brediceanu, văduva dirijorului Mihai Brediceanu),
        ne  prilejuiesc  readucerea  în  actualitate  a  împrejurărilor     […] Dar acum barbarul şi dreptul din urmă
        în  care  au  fost  exmatriculaţi  elevii  gimnaziali  lugojeni,     Ni-l luă, ca lupul ce surpe blânzii miei,
        risipind  unele  confuzii  ce s-au  perpetuat  timp  de  mai     Iar tu, renegate, ce laude ştii a-ţi pune
        bine  de  un  secol.  Printr-un  ton  confesiv,  copleşit  parcă     Pe naţia noastră, pe căile ei,
        de  efectele  unei  prea  îndelungate  şi  intense  refulări a
        exaltatelor  sale  sentimente  patriotice,  I.  Lupulescu  se     Blăstămu să vă fie, soarta-afurisită,
        constituie într-unul din principalii acuzatori ai nedreptei     Ce prin vorbe bune sunteţi adulat,
        sentinţe puse în practică de reprezentanţii Gimnaziului de     Iar carnea voastră fie înghiţită
        Stat din Lugoj. Dincolo de unele stângăcii ortografice şi     De corbii cei vameşi, ca să-i îngrăşaţi.
        inconsecvenţe privind exprimarea literară (pe care le-am
        îndreptat în mod tacit), misivele se constituie în documente   Mulţi suntem asupriţi de aceasta, că prin un renegat
        panegiricele  la  înmormântarea  celor  doi  scriitori  bănăţeni  (v.   a cărui faţă şi toată stima e pentru Hades, iar nu aicea să
        Bistriţeanu  [1943]  și  Stan  2015),  fiind  evident  că  în  sufletul   spurce  locul  pe  unde  se  mai  află,  unul  şi  altul,  români
        său  s-a  dat,  de-a  lungul  timpului,  o  tulburătoare  luptă  între  adevăraţi.
        sentimentul filial şi cel al amiciţiei pe care o purta foştilor săi   Aceia se strică rău, pierde-vară în a căror inimă nu
        colegi şi prieteni.                                   e măcar nici simţul de iubire de naţiune, e destulă răutate,


        Pag. 2
   1   2   3   4   5   6   7   8   9