Page 6 - Morisena10
P. 6

MORISENA, anul III, nr. 2 (10)/2018



              „Preaonorat. Domn,                                   Când românul să trăiască puternic şi norocos!
              Cu  câtă  bucurie,  cu  câtă  fală  ne  apropiem  noi  şi
        tot  românul  cătră  D-ta,  a  explica  e  imposibil.  E  destul   Stănescu (cu mirare)
        numai de numele D-tale s-auzim, şi inima tresare în noi,   Ei, şi cum, măi tu, zgârcite, doar nu-ţi place de români,
        şi ce fel de cauză face toate acestea?... fără numai aceea   Doar mai bine vrei să vadă peste tine un păgân?
        că  vă  putem  numi,  aşa-zicând,  scutul,  stâlpul  sărmanei   Ei, ei frate, dar ce om eşti, prost, nărod sau nebunit,
        naţiuni de aici. Aceea cauzează o inspiraţiune vie în inima   Când îţi deschizi gura mare spre aceste de vorbit!
        românului, aceea când, prin sudoare, de multe ori deşartă,
        prin amărăciune, te pui drept stâlp în capul naţiunii noastre   Tu, ce eşti ca un părinte, omul sfânt lui Dumnezeu,
        şi  mai  apăraţi  drepturile  restante,  drepturile  ce  doară   Nu ţi-e frică că te bate, când îţi laşi poporul tău?
        tirania vrea să le surpe ca să fie toate aceste nefructifere?...   Blastăm ţie, renegate, blastăm peste capul tău,
        Sau aduce-va această tânguială a românului odată fruptele   Blastăm ţie, desfiinţate, blastăm, blastăm îţi zic eu!
        sale?... Noi zicem da. Nici moartea lui Horea şi Cloşca,   Tu, ce-ţi vinzi poporul mare, îi vinzi sângele curat,
        nici a lui Mihai Viteazul n-au fost nefructifere, cu cât mai   Renegate, putregiune, pieri d-aici nevătămat!
        puţin astăzi, când cuvântul de «frăţietate» ajunse deja în
        urechile  românului  bănăţean,  când  românul  îşi  strânse   Vină, naţie română, să-ţi vezi omul renegat,
        toată puterea sa şi-l auzi strigând: «Hai să dăm mână cu   Popa Zgârcea, desfiinţatul, ce de tine s-a lăsat.
        mână, Cei cu inima română».                                […] Dracii vameşi să te surpe, să te poarte prin Banat,
              […] Şi totuşi, se mai află români care nu-şi imită pe   Ca să ştie tot românul cine-i Zgârcea Renegat!
        confraţii săi? Se află… Tempea József! păcat că nu-şi scrie
        numele Tempea Zgârcitul, care dedă semnul de renegat.                          *
        […] Drept de răzbunare, să-i arătăm noi, studenţii, într-un
        dialog politic […], că de el frică n-avem […]:             Nu [peste] mult vom aduce pe Zgârcea şi pe bină.
                                                                   Ai D-voastră fideli ascultători,
              Renegatul Zgârcea şi Stănescu. Dialog politic        studenţii din arhigimnaziul local,
                                                                   Ioan Lupulescu”
              Stănescu
              Ce ai astăzi, măi Zgârcite, ce nevoie te-a cuprins ,  Nu  deținem  detalii  privind  destinul  lui  Ioan
                                                         5
              Te-ai luptat doară cu turcii şi de fel nu i-ai învins?  Lupulescu. În cea de-a treia epistolă, expediată mult mai
              Tot îţi suci bărbuţa neagră, tot o strâmbi şi o răsuci  târziu,  din  Beiuş,  în  30  decembrie  (stil  vechi)  1888,  I.
              Şi, fiind în gânduri negre, de pe loc nu te mai duci.  Lupulescu, student gimnazial în Beiuş, îl gratula, cu prilejul
                                                              Anului  Nou,  pe  binefăcătorul  său,  avocatul  Coriolan
              Zgârcea                                         Brediceanu, cel căruia îi datora, probabil, posibilitatea de
              Măi amice, cu-aste vorbe tu mai mult mă necăjeşti,  a urma cursurile şcolii:
              Ce mă iei aşa în pară, ce mă iar batjocoreşti?
              Când mă ştii în gânduri grele, când poţi ştii că-s            „Mult stimate Domnule!
        răsturnat,                                                 Ajunşi la punctul unde un an îşi ia avântul său în
              Vii la mine ca şi vântu, pentru ceva de-ntrebat.  zbor, vin a depune ʼnaintea D-Voastre cele mai fierbinţi
              Să nu-ntrebi că ce mi-e boala, să nu-ntrebi că sunt   felicitări,  urându-Vă  zile  fericite.  Urând,  totodată,  şi
        un prost,                                             sărmanului popor românesc zile mai senine, rog pre bunul
                                                              Dzeu să-l ajute spre a se deştepta din letargia mortală în
              Dar gândeşte frate-anume că, aseară, când am fost  care zace. Vă urăsc, totodată, ca şi familiei întregi, Anul
              La amicul meu cel mare, la amicul meu Păcat,    Nou întru mulţi ani fericiţi”.
              Auzii o veste mare, ce-o să fie în Banat!
                                                                     Bibliografie
              Stănescu (curios)
              Dar ce veste, măi Zgârcite, care veste a ieşit,      Bistriţeanu  [1943]  =  Alexandru  Bistrițeanu,  Doi
              Doară iară el, românul, iar să fie nimicit?     scriitori bănăţeni: Victor Vlad Delamarina şi Ioan Popovici-
                                                              Bănăţeanul, Editura Scrisul Românesc S.A., Craiova.
              Zgârcea                                              Oalde  1983  =  Petru  Oalde,  Lupta  pentru  limbă
              Ba din contră, măi amice, chiar din contra să ţi-o spun,  românească în Banat, Editura Facla, Timişoara.
              Că comite vrând să-aleagă, candidat ei român pun .   Stan 2011 = Constantin-Tufan Stan, Muzicieni din
                                                          6
              N-am gândit că va să vină un astfel de timp gelos,  Banat, Editura Eurostampa, Timișoara.
              5 I. Lupulescu notează, până în finalul scenetei sale, ca   Stan 2015 = Constantin-Tufan Stan, Liviu Tempea,
        într-o lucrare cu caracter ştiinţific, numărul versurilor.  pianistul-compozitor, Editura Eurostampa, Timișoara.
              6 Autorul scenetei face aluzie la o candidatură ipotetică   Vatamaniuc  1959  =  Dimitrie  Vatamaniuc,  I.
        a lui I. Tempea la funcţia de comite, ceea ce ar putea justifica  Popovici-Bănăţeanul, Editura de Stat pentru Literatură şi
        reticenţa sa în a apăra cauza elevilor români.        Artă [Bucureşti].


        Pag. 4
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11