Page 7 - Morisena10

Revistă de cultură istorică

Dr. Mircea Rusnac În perioada războiului, situaţia muncitorilor de la
(Reșița) Societatea „Uzinele de Fier şi Domeniile Reşiţa” (U.D.R.)
nu a fost uşoară, deşi foarte puţini dintre ei au luat parte la

„Dictatura proletariatului” şi luptele propriu-zise. Ei au fost în general mobilizaţi pe loc,
uzinele fiind militarizate şi declarate de interes strategic. Sub
muncitorimea reşiţeană autoritatea colonelului ing. Boitan şi a maiorului Staricu,
disciplina militară era deseori excesiv aplicată, recurgându-
(1945-1954) se la bătăi şi carceră. Dar în domeniul producţiei de război
conducerea militară a uzinei, din care mai făceau parte cpt.
ing. Tonciu şi lt. ing. Cristescu, s-a dovedit competentă. S-a
În concepţia clasicilor marxism-leninismului, produs pe scară largă armament modern cu care a fost dotată
evoluţia implacabilă a omenirii către „viitorul luminos” al armata română angrenată pe frontul antisovietic.
comunismului trebuia să parcurgă neapărat câteva etape bine
definite: pornindu-se de la pauperizarea clasei muncitoare,
ca expresie ineluctabilă a fazei de apogeu a capitalismului
şi, totodată, a crizei acestuia, trecând prin ascuţirea luptei de
clasă, care marca trezirea conştiinţei proletare, se ajungea,
prin momentul decisiv şi absolut obligatoriu al revoluţiei
socialiste, la dictatura proletariatului, care reprezenta deja
antecamera „viitorului luminos”. Aceste etape erau strict
obligatorii şi în acelaşi timp inevitabile pentru toate ţările
lumii, indiferent de stadiul în care se aflau. Conceptul
de „dictatură a proletariatului” era definit de Lenin drept
dictatura celor mulţi şi exploataţi asupra celor puţini, a
exploatatorilor, care urmau a fi lichidaţi conform tezei lui
Stalin că „pe măsură ce înaintăm către comunism, lupta
de clasă se ascute tot mai mult.” (1) Cum urma a fi efectiv
exercitată această dictatură asupra celor puţini? Chiar la
începuturile regimului sovietic, în 1918, după atentatul
asupra lui Lenin, organul de presă al Armatei Roşii scria:
„Fără milă, fără cruţare, ne vom ucide duşmanii cu sutele, Răsturnarea de la 23 august 1944 a fost primită cu
cu miile dacă va fi nevoie, îi vom îneca în propriul sânge bucurie de social-democraţi, care pe parcursul perioadei
(…). Să curgă în valuri sângele burghezilor – mai mult interbelice beneficiaseră permanent de majoritatea absolută
sânge, cât mai mult cu putinţă.” (2) Şi tot atunci, Zinoviev a adeziunilor populaţiei oraşului. Ei au difuzat imediat
declara: „Vom merge mai departe cu 90 de milioane dintre o Chemare către populaţie în limba germană, limbă pe
cele 100 de milioane de locuitori ai Rusiei. Cât despre care o vorbeau cei mai mulţi locuitori. Într-o şedinţă a
ceilalţi, nu avem nimic să le spunem. Trebuie lichidaţi.” Blocului Naţional Democrat local, reprezentanţii partidelor
(3) În deceniile care au urmat, Stalin a depăşit chiar şi „burgheze” (P.N.Ţ. şi P.N.L.) au reproşat acestora că la
aceste funeste prevestiri. Reşiţa „mai apar produse ale tiparului în limba lui Hitler.”
Ne putem întreba: dar celelalte 90 de milioane care Dar autorii Chemării, Georg Hromadka şi Karl Lindner, au
vedeau instaurându-se această dictatură în numele lor, replicat că „ne-am străduit să întocmim chemarea în limba
cum erau tratate de noul regim? Era oare clasa muncitoare lui Goethe.” (4) Reprezentanţii P.C.R., prezenţi şi ei la
atât de favorizată, încât să consimtă pentru aceasta la şedinţă, nu au comentat în niciun fel „incidentul”. În orice
neapărata lichidare a restului populaţiei? Răspunsul poate caz, 23 august 1944 nu a însemnat nicidecum şi sfârşitul
fi găsit analizând situaţia din primul deceniu postbelic a războiului, aşa cum sperau mulţi.
unuia dintre cele mai mari centre industriale din momentul În toamna anului 1944 au avut loc ostilităţi militare
trecerii României în faza comunizării forţate, determinată şi în sudul Banatului, fiind afectat teritoriul administrat de
de ocupaţia sovietică. Reşiţa dispunea în acel moment U.D.R., în primul rând exploatările silvice şi cele miniere.
de o muncitorime numeroasă şi experimentată, activând Dar centrele industriale din cadrul U.D.R., în special Reşiţa,
de multe generaţii şi întrunind toate condiţiile cerute de nu au avut aproape deloc de suferit de pe urma luptelor,
Marx şi Lenin pentru trecerea la luptă de clasă şi revoluţie nefiind bombardate nici de sovietici, nici de anglo-americani
socialistă. A existat aşa ceva la Reşiţa în anii ’40 şi ’50, cu şi nici de germani. Acest lucru se explică prin faptul că
tot „ajutorul” tovărăşesc şi dezinteresat al Armatei Roşii? toate taberele implicate în conflict cunoşteau importanţa
S-a verificat în vreun fel aici teoria marxist-leninistă? economică a uzinelor reşiţene şi de aceea urmăreau să
Pentru a răspunde la aceste întrebări, vom încerca să le protejeze şi să le conserve intacte pentru ca, în cazul
desluşim, în continuare, situaţia reală a muncitorimii cuceririi lor, acestea să lucreze la maximum de capacitate
reşiţene din perioada de început a dictaturii comuniste. pentru aceia care le stăpâneau.

Pag. 5