Page 13 - Morisena19_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

va porni în cel mai scurt timp cu oştile lui împotriva turcilor . unei puternice revolte a locuitorilor Vienei (nemulţumiți de
19
În concluzie, el primise umilitoarea condiţie pusă de pretenţiile financiare prea ridicate ale acestuia) . Vienezii au
24
adversarul său pentru a se putea concentra asupra pericolului reuşit chiar să-l silească, pe la mijlocul lunii octombrie 1462
ivit la Dunărea de Jos. Cu siguranţă că mobilizarea şi (mai exact în 15 octombrie), să se refugieze între zidurile
deplasarea greoaie a forţelor sale armate spre frontul sud- castelului său de aici, pe care au început să-l asedieze până la
dunărean l-a frustrat pe Ţepeş de sprijinul de care avea atât de 8 decembrie 1462, când datorită intervenţiei militare a regelui
mult nevoie în acele grele clipe – el fiind nevoit să ţină piept Boemiei, George de Poděbrad , va fi eliberat .
26
25
doar cu oastea sa năvălitorilor otomani –, însă privite aşa Despre această situaţie, Matia Corvin a fost informat, se
lucrurile, Matia Corvin nu poate fi acuzat cu certitudine de pare, de o delegaţie a vienezilor (sosită la Braşov în intervalul
rea voinţă. Motivul principal pentru care regele Ungariei nu
a respectat cel de-al 11 punct de pe lista de condiţii înaintată 24 Împăratul Frederic al III-lea de Habsburg a solicitat
Papei de la Roma, Pius al II-lea , în 15 ianuarie 1460, de „o contribuție de 6.000 de florini – sumă necesară plății sol-
20
către reprezentanţii Veneţiei (cu ocazia discuţiilor purtate în delor [salariilor] unui grup de mercenari – către jumătatea lunii
cadrul lucrărilor Conciliului de la Mantua , în legătură cu octombrie 1462, adică într-un moment în care Matiaș (Matia
21
declanşarea cruciadei antiotomane și cu aderarea Republicii – n.n. T.C.) Corvin se găsea deja în Transilvania meridională”
22
Venețiene la aceasta) , şi anume ca armata regală ungară să (Idem, Vlad Ţepeş Dracula între legendă şi adevăr istoric, p.
pornească la război în primele zile de vară, „după primul cosit 155). Florin = în Evul Mediu și în Epoca Modernă, numele mai
al fânului, şi nu așa cum obișnuia, în luna septembrie, după multor monede europene de aur sau de argint, care au circulat
strângerea grânelor” , rămânea în continuare preocuparea sa și în Țările Române până în secolul XIX; florinul a fost bătut
23
prioritară pentru soluţionarea diferendelor pe care le avea cu pentru prima oară la Florența (de unde și denumirea sa), inițial
statele creştine din nord-vestul Ungariei, îndeosebi cu Sfântul în argint, apoi, din secolul XIII (mai exact din anul 1252), în
Imperiu Roman de Neam German al cărui suveran trecea în aur (cântărind 3,5 grame), având pe o fațetă o floare de crin,
acel moment prin mari dificultăţii, fiind nevoit să facă faţă care era simbolul Republicii Florentine (stema acestui oraș-stat
italian fiind constituită dintr-o floare de crin desfăcută, roșie, în
19 Monumenta Hungariae Historica. Acta extera, vol. câmp argintiu), iar pe cealaltă chipul Sfântului Ioan Botezătorul;
IV/1, Budapesta, 1875, doc. nr. LXXXVIII, p. 140-143; Vilmos sinonime: florinț, fiorin (Tiberiu Ciobanu, Glosar, în Ștefan
Fraknói, Mathias Corvinus, König von Ungarn 1458-1490, Freiburg cel Mare și Sfânt și strălucita sa victorie de la Vaslui obținută
im Breisgau, 1891, p. 86-89; Karl Nehring, op. cit., p. 18-19 şi 20. împotriva turcilor otomani, Editura Eurostampa, Timișoara,
20 Acesta a „păstorit” Biserica Romano-Catolică între 2015, p. 449).
1458-1464 (Istoria lumii în date, p. 556). 25 Acesta a fost un mare feudal ceh, care a trăit între
21 Mantua = (în italiană Mantova) oraș situat în partea 1420-1471 și a domnit asupra Regatului Boemiei între 1458-
centrală a regiunii Lombardia din nordul Italiei, în prezent 1471 (Istoria lumii în date, p. 120; ro.wikipedia.org/wiki/
reședință a provinciei omonime (en.m.wikipedia.org/wiki/ George_de_Poděbrady). Boemia = regiune geografico-istorică
Mantua). Conciliu = adunare a reprezentanților înaltului cler din Europa Centrală, în prezent făcând parte din Republica
(preoțime) catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga Cehă (alcătuind două trei din partea vestică a acesteia); în Evul
lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă Mediu (pe la sfârșitul secolului IX), aici s-a constituit statul
(învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru feudal boem sau ceh, organizat inițial ca Ducat și devenit după
toți adepții ei și care nu poate fi supusă criticii; teză considerată ca 1198 Regat, cu capitala la Praga; mai târziu, Boemia a făcut
imuabilă [veșnică], care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, parte efectiv din Sfântul Imperiu Roman de Neam German (titlul
fără a ține seamă de condițiile concrete [dexonline.ro/definiție/ de rege deținându-l de regulă însuși împăratul romano-german),
dogmă]), de morală sau de disciplină bisericească; conciliul la din 1526 până la dizolvarea acestuia în 1806, după care a devenit
care sunt convocați toți episcopii Bisericii Romano-Catolice și este parte a Imperiului Austriac și, ulterior (mai exact din 1867), a
prezidat de însuși Papa de la Roma se numește conciliu ecumenic; Imperiului Austro-Ungar. După Primul Război Mondial (1914-
la ortodocși, conciliul este numit sobor sau sinod; termenul de 1918), odată cu destrămarea Imperiului Habsburgic, Boemia
«conciliu» provine din latinescul „concilium”, care înseamnă a devenit parte a Republicii Cehoslovace; în anul 1939 va fi
„sfat”, iar prin extensie „adunare” (dexonline.ro/definiție/conciliu). ocupată de Germania Nazistă, iar după 1945 va fi reintegrată
22 Radu Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 170-172. în Cehoslovacia, care din 1993 se va separa pe cale pașnică în
23 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 152; G. B. Picotti, La două state independente: Cehia și Slovacia (ro.wikipedia.org/
dieta di Mantova e la politica deʹVeneziani, în Miscellanea di wiki/Boemia; ro.wikipedia.org/wiki/Regatul_Boemiei; ro.wi-
Storia Veneta, Serie Terza, tom. IV, Veneţia, 1912, nr. LIII, p. 506; kipedia.-org/wiki/Cehia).
Giuseppe Valentini, La crociata di Pro II (dalla documentazione 26 Jan Dlugosz, Historia e Polonicae libri XIII, tom.
veneta d’archivio) în „Archivum Historiae Pontificiae”, tom. II, Lipsiae (Leipzig), 1712, col. 307; Pio II (Enea Silvio
XIII, Roma, 1975, p. 254; Ştefan Andreescu, Ştiri diverse şi Piccolomini), I Comentari, vol. IV (ediţie îngrijită de Giuseppe
interpretări semnificative: 1. Asupra „campaniei” lui Matias Bernetti), Siena, 1974, p. 20-29; Fontes Rerum Austriacarum,
Corvin din 1462, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Seria II, Diplomatarium et Acta, vol. XX, Viena, 1860, doc. nr.
«A. D. Xenopol» din Iaşi”, XXIV/2, Iaşi, 1987, p. 595-596. CCLXXXVIII, p. 282; Karl Nehring, op. cit., p. 20.

Pag. 11