Page 12 - Morisena19_2020

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Principala cauză care a determinat această atitudine din conduşi de palatinul (viceregele) Ladislau Garai , fusese şi
10
partea „tânărului rege Matiaș (Matia – n.n. T.C.) Corvin a fost el ales ca suveran al statului medieval ungar, la 17 februarie
neîndoielnic faptul că în 1462 atenția lui era încă reținută de 1459 . Pentru a obţine recunoaşterea sa ca rege de către
11
conflictul său cu împăratul Frederic al III-lea de Habsburg” , împăratul Sfântului Imperiu Roman de Neam German, fiul
8
care îi contesta în continuare dreptul la tronul Ungariei și lui Iancu de Hunedoara a fost nevoit să încheie cu acesta
ridica el însuși pretenții la acesta . un tratat (ratificat în Austria, la Wiener Neustadt, pe 19
9
De altfel, puternicul monarh romano-german, sprijinit iulie 1463, şi în Ungaria, la Buda, pe 26 iulie, în acelaşi
de o parte a magnaţilor (marilor nobili feudali) din comitatele an) , prin care accepta, împreună cu nobilimea şi înaltul său
12
(provinciile) vestice şi sud-vestice ale Regatului Maghiar, cler, ca în situaţia în care nu ar fi avut urmaşi legitimi de
ediţie de Grigore C. Conduratu, Bucureşti, 1903, p. 54-55 şi 97), sex masculin sau ar fi decedat „fără să lase un moştenitor
13
va purta o serie de tratative cu Matia Corvin, acestea derulându- legitim” , Frederic al III-lea de Habsburg să-i urmeze la
se, în cea mai mare parte, la Sibiu, iar, apoi, la Braşov (Constantin tron . Această clauză (considerată de către unii specialiști
14
Rezachevici, op. cit., p. 104). Discuţiile dintre Matia Corvin „drept un «succes major» al politicii împăratului german” )
15
şi Vlad Ţepeş s-au încheiat, în primele zile ale lunii noiembrie îi va crea lui Matia Corvin mari probleme, el fiind nevoit ca
1462, fără ca primul să-l poată determina pe cel de-al doilea până aproape de sfârşitul domniei sale să caute în continuare
(care s-a dovedit, după cum era şi de aşteptat din partea unui soluţii pentru a scăpa de urmările ei şi a împiedica intrarea
om cu o personalitate atât de puternică ca a lui, de neînduplecat) Ungariei sub dominaţie habsburgică . Din păcate,
16
să-i îmbrăţişeze opiniile şi să accepte compromisurile ce i le
propusese (adică să renunţe pentru moment la scaunul domnesc participarea sa la lupta antiotomană va avea de suferit, toată
17
al înaintaşilor săi şi la continuarea luptei împotriva turcilor), energia lui fiind canalizată în direcţia amintită mai sus .
chiar dacă era vorba chipurile doar de ceva vremelnic (Radu De fapt, clauza impusă de împăratul romano-german
Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 217). Argumentele de neclintit ale fusese acceptată încă din 26 mai 1462, cu ocazia purtării la
voievodului român l-au convins, cel puţin aparent, pe regele Buda a tratativelor în vederea încheierii acordului pomenit .
18
maghiar să treacă împreună cu acesta la planificarea unei ofen- La acea dată se aflase deja la Curtea regală ungară că Mohamed
sive ce viza în primul rând alungarea lui Radu cel Frumos (şi a al II-lea Cuceritorul se pregătea să pornească în campania de
turcilor ce-l susţineau) din Ţara Românească şi reînscăunarea pedepsire a lui Vlad Ţepeş, Matia Corvin însuşi anunţând că
lui Ţepeş în fruntea acesteia, iar apoi continuarea operaţiunilor
militare antiotomane la sud de Dunăre (Michael Beheim, op. cit., 10 Membru al puternicei familii nobiliare maghiaro-
p. 54-55, 97). De asemenea, urmărind să-i câștige încrederea și croate Garai sau Garay (în croată Gorjanski), Ladislau Garai
să-i adoarmă eventualele bănuieli, Matia Corvin a dispus ca o a trăit între 1410-1459 și a deținut înalta dregătorie de palatin
parte din armata lui să se alăture intransigentului Dracula (Radu (vicerege) al Ungariei (între 1447-1458), funcție pe care au
Ștefan Ciobanu, op. cit., p. 217). *Ștefan cel Mare a fost „mare exercitat-o, înainte de el, atât tatăl său Nicolae al II-lea Garai
voievod și domn” al Moldovei din 14 aprilie 1457 până în 2 (între 1402-1433), cât și bunicul său, Nicolae I Garai (între
iulie 1504 (Istoria României în date, Editura Enciclopedică, 1375-1385), această familie instituind, practic, o adevărată
București, 1971, p. 457). Fiind fiu al lui Bogdan al II-lea dinastie de palatini ai Regatului Maghiar (en.m.wikipedia.org/
(ce a cârmuit statul medieval românesc est-carpatin din 12 wiki/House_of_Garai).
octombrie 1449 până în 15 octombrie 1451 [Ibidem]) și nepotul 11 Şerban Papacostea, op. cit., p. 161.
lui Alexandru cel Bun, el se înrudea îndeaproape cu Dracula, 12 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151. Istoricul gernan
deoarece mama acestuia din urmă, doamna Anastasia, era la Karl Nehring, în lucrarea sa intitulată Mathias Corvinus, Kaiser
rândul ei fiică a lui Alexandru cel Bun și, deci, soră (cel puțin pe Friedrich III, und das Reich: Zum hunyadisch-habsburgischen
linie paternă) cu tatăl lui Ștefan cel Mare (Virgil Ciocâltan, op. Gegensatz im Doanuraum și publicată la München, în 1975, a
cit., p. 1777, 1782). De altfel, la rândul său, Vlad Țepeș l-a ajutat reeditat cele două acte, care apar la paginile 209-213 din volumul
– în primăvara anului 1457 – pe vărul său primar (punându-i la respectiv (Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151). Wiener Neustadt =
dispoziție un corp de oaste muntean) să-l înfrângă pe Petru Aron oraș situat la sud de Viena, în landul Austria Inferioară din nord-
(frate vitreg [doar după tată] cu părintele marelui Ștefan, acesta estul Republicii Austriece (en.m.wikipedia.org/wiki/Wiener_
a domnit între 1451-1457, cu două întreruperi [Istoria lumii în Neustadt).
date, p. 569]) în bătăliile de la Doljești (12 aprilie) și Orbic (14 13 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151.
aprilie), biruințe în urma cărora unchiul lui Ștefan cel Mare s-a 14 Ibidem.
refugiat în Polonia și acesta a urcat în scaunul domnesc de la 15 Ibidem.
Suceava, preluând sceptrul strămoșesc al Mușatinilor (Istoria 16 Ibidem.
României în date, p. 98). 17 Ibidem; Lajos Elekes, La politica estera di re Mattia
8 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 151. e gli Stati italiani nella secunda metà del secolo XV, în Ra-
9 Karl Nehring, Herrschaftstradition und Her- pporti veneto-ungheresi allʹepoca del Rinascimento (culegere de
rschaftslegitimität. Zur ungarischen Aussenpolitik in der zweiten studii îngrijită de Tibor Klaniczay), Akadémiai Kladó (Editura
Hälfte des 15. Jahrhunderts, în „Revue Roumaine d’Histoire”, Academiei), Budapesta, 1975, p. 249.
tom. XIII, nr. 3, Bucureşti, 1974, p. 463-464. 18 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 152.

Pag. 10