Page 14 - Morisena19_2020

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

7-26 noiembrie 1462) , care, potrivit afirmaţiilor cronicarului să revină la graniţa nord-vestică a Ungariei pentru a-şi
27
oficial al curţii regale de la Buda, Antonio Borfini, i-ar fi oferit rezolva problema cu împăratul german, va recurge, cum
atât oraşul, cât şi pe împărat . Ba mai mult decât atât, aceştia vom vedea, la meschina înscenare a „trădării” cruciadei
28
l-ar fi rugat cu insistenţe să accepte „condiţia de împărat şi antiotomane de către Vlad Ţepeş , care i-a oferit mobilul
34
imperiul” . Probabil că
29
Bonfini, din dorinţa de a l”Ecole de Chartes”, tom. CXXXIX (1981), Paris, 1982, p. 211.
34 „Trădare” care a fost „dovedită” în urma interceptării
accentua buna credinţa de către oamenii regelui Matia Corvin a trei scrisori adre-
a regelui maghiar faţă sate, chipurile, de către aprigul Țepeș, lui Mahomed al II-
de Frederic al III-lea de lea Cuceritorul, marelui vizir Mahmud Pașa „Grecul” (care a
Habsburg (căci „dacă ar deținut înalta dregătorie amintită între 1455-1467 și 1472-1473
fi vrut să urzească ceva (Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Editura Ştiinţifică şi
împotriva împăratului, Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 383) și lui Ștefan cel Mare.
nicidecum nu ar fi lăsat să-i Referitor la aceste scrisori, un mare semn de întrebare, vis-à-vis
scape acea ocazie” ), a de autenticitatea lor, este tocmai acela că doar „conținutul celei
30
inventat acest episod, căci trimise sultanului îl cunoaștem și, fapt deosebit de semnificativ,
în mod logic el nu avea ea nu s-a păstrat în «original» (!?!), ci numai în transcrierea papei
cum să se amestece direct Pius II, după textul comunicat lui de către curtea de la Buda”
(Ștefan Andreescu, op. cit., p. 160-161). În esenţă, conţinutul
în conflictul respectiv din acestei scrisori se referă la incredibila ofertă a lui Vlad Ţepeş
moment ce se cunoştea de a-l ajuta pe sultan în lupta dusă de acesta împotriva statelor
faptul că se găsea în plină creştine, în schimb neînduplecatul voievod român solicitând să
31
Portretul lui Vlad Țepeș campanie antiotomană . fie iertat pentru „greşeala şi marele păcat” (Nicolae Iorga, Studii
gravură în lemn, după un În plus, Matia Corvin era şi documente cu privire la istoria românilor, vol. III, Bucureşti,
manuscris german (1462). monitorizat cu interes 1901, p. XXXI) de a se fi răzvrătit împotriva Imperiului Otoman
sporit de papă şi de (Ibidem). De asemenea, Dracula îl mai informa pe Mahomed
Senatul veneţian (organul al II-lea că el „cunoaşte toată ţara Ardealului şi toată ţara
politic deliberativ și legislativ suprem al Veneţiei) prin Ungurească şi condiţiile locurilor şi lucrurilor” (Ibidem) şi putea
intermediul agentului diplomatic a celui din urmă, care-l dacă sultanul ar fi dorit „să-i dea în mână toată Transilvania”
(Ibidem), după care cu siguranţă că oștile turcești ar fi putut
urma pretutindeni raportând în permanenţă superiorilor „să supună toată Ungaria” (Ibidem). Desigur, foarte convenabil
săi cu privire la tot ceea ce el făcea . Pentru a se elibera de pentru cineva care avea nevoie ca Vlad Ţepeş să apară drept
32
obligaţiile pe care şi le asumase faţă de creştinătate (odată un trădător al cauzei creştinătăţii, deşi incredibilele şi imediatele
cu primirea din partea papei și Veneţiei a unor subsidii fapte de arme ale acestuia (ca de altfel întreaga sa viaţă şi
[ajutoare bănești] substanţiale în vederea pregătirii oştilor activitate puse în slujba cinstei, dreptăţii, credinţei în Dumne-
sale pentru războiul cu sultanul) , Matia Corvin, dornic zeu şi a luptei duse întru apărarea ţării sale şi a întregii Europe
33
creştine de pericolul turcesc) nu concordau deloc cu imaginea
27 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 157. pe care se încerca cu atâta grabă să i se fabrice de către cei care
28 Antonio Bonfini, Rerum Ungaricarum Decades, erau cu adevărat responsabili de eşecul cruciadei antiotomane.
tom. IV, partea I, Budapesta, 1941, p. 72. Antonio Bonfini De altfel, cine ar putea da cu adevărat crezare faptului că
(pe numele său latinizat Antonius Bonfinius) a fost un istoric, Vlad Ţepeş, după decenii de ură neîmpăcată faţă de duşmanii
poet și umanist italian, care a trăit între 1434-1503. Biograf și de moarte ai familiei sale şi ai neamului său, ar fi putut să se
istoriograf al regelui Ungariei, Matia Corvin, acesta a întocmit o umilească într-atât încât nu doar să promită ajutor sultanului în
monumentală istorie a Ungariei (terminată, însă, după moartea lupta dusă de acesta contra celor de aceeaşi credinţă cu el, dar
protectorului său, survenită în anul 1490), al cărui titlu este şi să-i scrie într-un mod atât de slugarnic, care era imposibil de
amintit mai sus. În paginile acesteia se regăsesc, în special, acceptat că ar putea fi atribuit unui om recunoscut, îndeobşte,
informații cu privire la mărețele fapte de arme ale lui Iancu de chiar și de către mulţi dintre adversarii săi ca având o structură
Hunedoara și la glorioasa domnie a fiului acestuia, regele Matia morală ireproşabilă. Mai mult chiar, „din perspectiva a ceea
Corvin, precum și numeroase știri despre români în general (Dic- ce știm despre fantastica încleștare în care Vlad Țepeș fusese
ționar enciclopedic, vol. I, Editura Enciclopedică, București, total angajat cu numai câteva luni înainte, poate oare cineva
1993, p. 241). să dea girul autenticității unui text în care el folosește pentru
29 Antonio Bonfini, op. cit., p. 72. Mehmet II (Mahomed al II-lea – n.n.T.C.) titulatura de «Împărat
30 Ibidem. al împăraţilor şi domn al domnilor ce sunt sub soare, mare emir
31 Ştefan Andreescu, op. cit., p. 156. (principe, rege – n.n. T.C.) şi mare sultan» (Ibidem) și îi cere
32 Ibidem, p. 156-157. iertare” (Ibidem) într-o manieră atât de umilitoare, pentru că a
33 Matei Cazacu, Geschichte Dracole Waide. Un luptat cu atâta ardoare întru apărarea țării sale și a lumii creștine?
incunabule imprime a Vienne en 1463, în „Biblioteque de (Ibidem; Ștefan Andreescu, op. cit., p. 161). Practic, „analiza

Pag. 12