Page 5 - Revista Morisena nr_1_2016

Revistă trimestrială de istorie

Cel mai important izvor este Legenda Sf. Gerard
(Vita Sancti Gerardi), o lucrare hagiografică, avându-l în
centru pe călugărul benedictin italian Gerardo, născut în
jur de 980, mort în 1046, ajuns episcop de Cenad (1030-
Acad. Ioan-Aurel 1046) și canonizat ulterior (1083). Lucrarea s-a păstrat în
Pop trei forme principale – legenda mare (maior), cu ample
referiri la ducatul lui Ahtum, legenda mică (minor) și
legenda în imagini – și în mai multe variante . S-a ajuns
5
la concluzia că legenda mare a fost elaborată pe baza
unor izvoare din secolul XI și definitivată, în linii mari
(fără ultimul capitol), la cumpăna secolelor XI-XII, după
canonizarea episcopului , ori spre jumătatea veacului XII .
6
7
Ducatul lui Ahtum (Ochtum)* în privința lui Ahtum . Astfel, se spune că pe vremea lui
Vom rezuma în cele ce urmează conținutul legendei
8
Gerard era în cetatea sau „orașul” de pe Mureș (urbs
Morisena) un principe foarte puternic, pe nume Ahtum,
Nici atacatorii Banatului de la începutul secolului botezat după ritul grecesc în cetatea Vidinului și având
X nu au putut și nici nu au intenționat să cucerească șapte neveste. Bazat pe mulțimea oștenilor și nobililor săi,
ducatul lui Glad. De altminteri, Cronica Notarului pe tăria și puterea sa, el nu i se închinase regelui Ștefan
Anonim nu menționează nici prinderea sau moartea lui al Ungariei. Ahtum era un om bogat, căci avea o mulțime
Glad și nici așezarea unui alt conducător în fruntea țării. de cai neîmblânziți, plus hergheliile ținute în grajdurile
Cea mai bună dovadă că integrarea părților respective în sale, avea turme fără număr și păstori, ca și moșii și curți
regiunea dominată efectiv de unguri nu avusese loc, sau (allodia et curias). El își instaurase autoritatea asupra sării
se produsese firav și temporar, este existența ducatului lui regești ce era trimisă pe Mureș în jos, punând în porturile
Ahtum în Banat și zonele adiacente, cam la un secol după acelui râu, până la Tisa, vameși și străji, orânduindu-le
atestarea ducatului lui Glad. toate pentru sporirea venitului său. Având autoritate de la
În trei rânduri, Anonymus îl numește pe Ohtum bizantini, Ahtum ridicase în cetatea Mureșului o mănăstire
(Ahtum) drept rudă și urmaș al lui Glad la conducerea cu hramul fericitului Ioan Botezătorul, stabilind acolo un
ducatului. Prima mențiune este, cum s-a văzut, mai la stareț (abbatem) și călugări greci, recte ortodocși, după
începutul cronicii, în capitolul XI, unde se vorbește despre rânduiala și ritul acestora.
realitățile politice ale Pannoniei, înainte de (și la) venirea Țara supusă lui era întinsă de la Criș, în nord, până
ungurilor: pe teritoriul de la Mureș până la Dunăre (Urscia) la Dunăre, adică la Vidin și Severin, în sud, și de la Tisa, în
domnea „Glad…, din ai cărui urmași s-a născut Ohtum…, vest, până în părțile Transilvaniei (ad partes Transilvanas),
pe care mai târziu…, pe vremea regelui Ștefan cel Sfânt, la est. Ostașii lui erau mai numeroși decât ai regelui ungar,
l-a omorât, în cetatea sa de lângă Mureș, Sunad…, fiindcă pe care-l nesocotea. Dintre ostașii lui Ahtum, cel mai mare
[Ohtum] i-a fost în toate adversar numitului rege” . A în rang era Chanadinus (Sunad, la Anonymus), pus să-i
1
doua mențiune se face în capitolul XLIV, când se vorbește comande pe ceilalți. Bănuit că ar unelti contra domnului
despre oastea trimisă contra lui Glad: din neamul acestuia, său și că ar plănui să-l omoare pe acesta, Chanadin a fugit
care domnea de la Mureș până la cetatea Horom (Palanca), în taină la regele Ștefan și s-a pus în slujba lui. Ca dovadă
„după multă vreme pogorâse Ohtum, pe care l-a omorât a credinței, la dorința noului său stăpân, Chanadin a fost
Sunad” . A treia oară, tot în capitolul XLIV, se spune că rebotezat, după ritul apusean. Aflând de la transfug tainele
2
Glad, „din neamul căruia se trage Ohtum”, i-a oprit pe domnului său Ahtum, regele pregăti o expediție contra
unguri cu oastea sa pe Timiș . O parte din aceste prețioase principelui bănățean, ca să pună mâna pe țara (regnum)
3
date oferite de Anonymus sunt confirmate și de alte surse lui. În fruntea oștii, fu așezat Chanadin, care ieși la război
scrise, cum ar fi Legenda Sfântului Gerard, un pasaj din trecând Tisa. După prima ciocnire cu Ahtum și oastea
cronica turcă a lui Mahmud Terdzüman, lucrările proprii lui, invadatorii fură nevoiți să se retragă într-un loc ferit.
ale lui Gerard (mai ales, Deliberatio), un chrysobul al În acest moment, Chanadin se rugă Sfântului mucenic
împăratului bizantin de la 1019 – 1020 și o predică a Gheorghe și-i făgădui că, în caz de victorie, va ridica o
călugărului franciscan Oswaldus de Laska, publicată în mănăstire închinată acestuia. În urma unui vis, considerat
1499 la Haga . semn dumnezeiesc, Chanadin și oastea ungară năvăliră
4
asupra oștii lui Ahtum, îl uciseră pe principe pe câmpul
1 Anonymus, cap. XI.
2 Ibidem, cap. XLIV
3 Ibidem. 5 Idem, Ahtum, p. 101-102.
4 E. Glück, Contribuții cu privire la istoria părților arădene în epoca 6 Ibidem, p. 103.
ducatului lui Ahtum, în Ziridava, VI, 1976, p. 89-93, (în continuare 7 Idem, Contribuții I, p. 90
Contribuții I); idem, Cu privire la istoricul părților arădene în epoca 8 Vezi textul la I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la
voievodatului lui Ahtum, în Studii privind istoria Aradului, București, istoria Banatului, I, Timișoara, 1980, p. 28-30 și 45-47, (în continuare
1980, p. 101-105, (în continuare Ahtum). Documente).

Pag. 3