Page 10 - Revista Morisena nr_1_2016
P. 10

MORISENA nr. 1/2016



        la colina de la Oroszlámos, pe care acesta din urmă o binecuvân-  Gerhard se adresa cu precădere populațiilor păgâne și bogumile,
        tează și îi dă numele: Oroszlámos – locul leului [traducere aproxi-  ritul grecesc fiind protejat de același unic episcop al teritoriului,
        mativă, n.a.]. Aici sunt transferați, de către același Cenad, călugării  Gerhard, și practicat de populația creștinată anterior, încă sub dom-
        greci din Morisena, însă aceasta abia după sosirea primului episcop  nia lui Ahtum.
                                                                         16
        latin, Gerhard.  Faptul este atestat prima dată de Legenda S. Ger-  4.  La întemeierea unei episcopii, atât în ritul grecesc, cât și
                   10
        hardi, o operă medievală cu caracter hagiografic și istoric, care ne  în cel latin, respectiv atât în Biserica Catolică, cât și în cea Ortodo-
        relatează biografia Sfântului Gerhard. Lucrarea datează din secolul  xă, instituția episcopiei prevalează în fața celei mănăstirești.
        al XI-lea, fiind copiată și multiplicată adesea pe durata secolelor al   5.  Cenad, devenit prin cucerirea Morisenei un reputat mi-
        XII-lea, al XIV-lea și al XV-lea.  Conform clericului și istoricului  litar și un membru respectat al curții regelui Ștefan, a dorit să își
                                 11
        bănățean Szentkláray (Nedić) Jenő, care citează Legenda S. Gerar-  sporească renumele și faima prin ridicarea mănăstirii de la Orosz-
        di (capitolul X), sf. Gerhard, în calitatea sa de episcop, a sfințit bi-  lámos, precum și prin popularea ei cu călugări din ritul de care el
        serica cea nouă a călugărilor greci, împreună cu mănăstirea, la in-  însuși aparținea.
        stalarea acestora într-însele. Aceasta ar fi fost prima biserică sfințită   6.  Mănăstirea și biserica sf. Ioan Botezătorul au continuat
        de Gerhard în noua sa episcopie. Și atunci, ca și acum, o mănăstire,  să existe, fiind folosite de sf. Gerhard și de călugării benedictini,
        respectiv o biserică, înainte de a fi date în folosința cultului divin,  doisprezece la număr, ele adăpostind prima bibliotecă și prima
        sunt cel puțin binecuvântate, dacă nu consacrate!  Și acest episod  școală de pe teritoriul de azi al României. 17
                                              12
        ne dovedește lipsa, la acea dată, a vreunor disensiuni notabile între   7.  Ulterior, în Evul Mediu, diferite mănăstiri de rit latin,
        creștinii celor două rituri, dar și naturalețea relațiilor dintre clerul  respectiv catolice, au fost ocupate și refăcute ca mănăstiri de rit
        latin și cel bizantin din episcopia de Morisena.      grecesc, respectiv ortodoxe, fără ca nimeni să fi polemizat asupra
              Referitor la această mutare a călugărilor greci, lucrarea nu  acestui aspect. Spațiul sacru și pământul sfințit au constituit mereu
        face nici un fel de referire malițioasă sau de vreun alt gen . Ea este  un motiv întemeiat pentru a nu se lăsa în paragină și a fi refolosit,
                                                    13
        perfect neutră în ton și conținut și nu uită să precizeze că amintitul  indiferent de ritul sau confesiunea căruia îi aparținuse ulterior.
        conducător militar, Cenad, era ctitorul noii mănăstiri și că aceasta   În baza celor arătate, concluzia care se impune este una
        urma să fie lăcașul de suflet și de îngropăciune al său și al familiei  simplă: perpetuarea unor interpretări defectuoase și tendențioase
        sale.                                                 promovate în cursul secolului trecut nu este în spiritul Banatului,
              Din păcate acest episod este interpretat în mod polemic  nu este în folosul ecumenismului sănătos și sincer și al confesiuni-
        și chiar militant-confesionalist de către unele medii ortodoxe din  lor ce trăiesc aici, nu corespunde adevărului istoric și nu este nici pe
        epoca interbelică (Vezi: pr. Gheorghe Cotoșman, dar nu numai!) .  departe în folosul demersurilor științifice, culturale ori confesiona-
                                                          14
        Interpretările și polemica de acest tip, inclusiv în această ches-  le din România veacului al XXI-lea. Sperăm în conservarea și per-
        tiune, datează de la finele secolului al XIX-lea și mai ales de la  petuarea spiritului Timișoarei, al Cenadului milenar și al Banatului,
        mijlocul secolului al XX-lea. Conform acestora, călugării greci ar  dar și în limpezimea și fermitatea gândirii responsabililor culturali,
        fi fost alungați de Sf. Gerhard din Morisena, la sosirea sa în ceta-  științifici și ecleziastici pentru a bloca și îndepărta din regiunea
        te, fapt care nu face, în opinia lor, decât să reconfirme conflictele  noastră orice tentativă de dezbinare și manipulare prin intermediul
        dintre ritul grecesc și ritul latin. Acestui tip de gândire, de factură  unor interpretări lipsite de adevăr și de fundamente documentare
        naționalist-religioasă, îi stau împotrivă mai multe argumente:  istorice reale.
              1.  Atât Sf. Ștefan, regele Ungariei, cât și urmașii săi nu
        cunoșteau și nu făceau diferențe între ritul latin și ritul bizantin. Pe-
        rioada de timp în care au trăit era una încă timpurie pentru disputele   ricile din Giridava-Morisena-Cenad (monografie istorică), cartea IV.
        de rit sau confesiune, pe aceste meleaguri.           Timișoara 1933 (Ed. I.); Ediția a II-a, Editura Marineasa, Timișoara,
              2.  Același suveran și urmașii săi au sprijinit și construit   2009, p. 52-55. Preotul Cotoșman vorbește, în ciuda datelor științifice
        mănăstiri de rit grecesc în regatul Ungariei, pe durata mai multor   cunoscute în istoriografia mondială, de o episcopie ortodoxă (!) în sec.
                                                              IV la Cenad, adică cu 600-700 de ani înaintea Marii Schisme, dar și de
        veacuri, în arealuri geografice care porneau de la limitele estice,   români în secolele IV-IX, perioadă în care etnogeneza poporului român
        până înspre centrul și sud-vestul regatului (de ex. în orașul Pécs). 15  era departe de a se fi finalizat! Același autor așează în „gura” vieții Sf.
              3.  În anul 1030, momentul întemeierii Episcopiei sfântului   Gerhard (Vita sancti Gerardi), fără a ne preciza dacă a consultat-o vreo
        Gerhard  la  Cenad,  Biserica  era  una  singură,  Marea  Schismă   dată, în vreun fel, informații care nu puteau fi cunoscute în sec. al XI-
                                                              lea și care nu făceau subiectul lucrării respective. În acest sens vezi și:
        urmând abia ulterior, după aproape douăzeci și cinci de ani. Și din   Claudiu Călin, De la Dieceza de Cenad la cea de Timișoara sau de la
        acest motiv nu existau rivalități sau fricțiuni ierarhice sau de rit.   Gerard de Sagredo la Augustin Pacha. Un mileniu de istorie ecleziasti-
                                                              că (1030-1919/1930), în Claudiu Mesaroș (coord.), Filosofia Sfântului
                                                              Gerard de Cenad în context cultural și biografic, Jate Press, Szeged,
        10  Coloman Juhász, Gerhard der Heilige. Bischof von Maroschburg, în   2013, p. 113; Claudiu Călin, Dieceza de Cenad. Un mileniu de Istorie
        „Studien und Mitteilungen zur Geschichte des Benediktinerordens und   Ecleziastică (1030-1919/1930), în Anuar 2010, edit. Institutul de Cultu-
        seiner Zweige“, München, 1930, p. 9-10.               ră al Românilor din Voivodina, Zrenianin 2011, p. 161-183.
        11  Martin Roos, Izvoare istorice cu privire la Vita Gerardi, în Claudiu   16   Koloman Juhász, Stifte..., p. 65.
        Mesaroș (coord.), Filosofia Sfântului Gerard de Cenad în context cultu-  17  Șerban Turcuș, Sfântul Gerard de Cenad sau despre destinul unui
        ral și biografic, Jate Press, Szeged, 2013, p. 23-28.  venețian în jurul anului 1000, Ed. Carom, Bucurețti, 2004, p. 101-102,
        12  Szentkláray Jenő, op.cit., p. 667.                Vezi și: Șerban Turcuș, Saint Gerard of Cenad or The Destiny of a Ve-
        13  Koloman Juhász, Stifte..., p. 62-66.              netian  around  the  Year  One  Thousand,  Romanian  Cultural  Institute.
        14  Koloman Juhász, Stifte..., p. 65                  Center for Transylvanian Studies, Cluj Napoca, 2006, p. 57-58.
        15  Pr. Gheorghe Coroșman, Din Trecutul Bănatului. Comuna și bise-


        Pag. 8
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15