Page 8 - Revista Morisena nr_1_2016

MORISENA nr. 1/2016

condiții, Ahtum este lipsit de sprijinul efectiv al suzeranului punct de vedere, cu toate că unii lingviști i-au stabilit o rezonanță
său, dar, conform lui Terdzüman, se pregătește de luptă turcică . Botezul ducelui în ritul bizantin, coroborat cu această
38
și trimite chiar iscoade pe teritoriul Regatului Ungar . rezonanță a numelui, ar putea sugera vag o ascendență pecenegă
31
Demnitarul turc mai consemnează că Ștefan I era nemulțumit a lui Ahtum, dacă nu cumva actul semnifică reafirmarea
de pregătirile de luptă ale lui Ahtum, iar Legenda mare relevă apartenenței ducatului la sfera politico-spirituală răsăriteană .
39
hotărârea suveranului ungur de a supune statul bănățean . Cert este că antroponimicul Ahtum (ung. Ajton), ca și Glad,
32
Probabil că atacul pecenegilor contra Bizanțului (1027) și se reflectă copios în toponimie (Ajton în Caraș-Severin, fost
moartea împăratului Constantin VIII (1028) l-au determinat Ahton la 1458; Ajton și Ajtonmonostora în Arad; Ajton în jud.
pe Ștefan I să acționeze contra lui Ahtum. La 1030, Gerard Cluj, numit în 1345 chiar Ahtum etc.) , semn că personajul a
40
era hirotonisit ca episcop la Cenad. Din izvoare reiese că între intrat în conștiința publică.
înfrângerea lui Ahtum și consacrarea episcopului a trecut o De altfel, originea numelui „ducelui” sau „principelui”
anumită perioadă de timp. De aceea, înclinăm spre opinia bănățean nu are, cum s-a văzut, importanță. Importante sunt
că expediția ungară contra ducatului lui Ahtum a avut loc în mărturiile despre organizarea și stadiul de evoluție al acelei țări
1028 . În ultima vreme, a fost readusă în discuție ipoteza din vestul și sud-vestul României actuale. În acest sens, Ahtum,
33
datării conflictului dintre Ahtum și Ștefan I imediat după anul descendent din casa lui Glad, conducea un regnum „foarte
1000 (prin 1004), fără ca argumentele să fie însă suficient de întins și foarte bogat”, independent de Regatul Ungariei, față
concludente . de care manifesta o atitudine ostilă, vămuind pe Mureș plutele
34
După 1028-1030, în ciuda morții lui Ahtum, a înființării cu sare ce se deplasau spre Apus. Din acest motiv și din dorința
episcopiei catolice și a instalării unui trimis regesc la Morisena- de cucerire, suveranul ungur a decis atacarea lui Ahtum, deși
Cenad, lucrurile nu au apucat să se schimbe prea mult în Banat. acesta, înconjurat de mulțimea cavalerilor și nobililor săi,
Biserica de rit răsăritean a trecut pe plan secund, casa regală dispunea de mai mulți soldați decât însuși regele Ștefan.
stabilind poziția privilegiată a bisericii romane și acordând Țara avusese o viață economică prosperă, la întretăierea
acesteia importante donații. Pe când noile realități păreau să unor importante căi de comunicație, structurile feudale erau în
se consolideze, a intervenit moartea regelui Ștefan I (1038), curs de cristalizare, iar organizarea religioasă urma modelul
după care au izbucnit în regat puternice lupte interne și s-au răsăritean.
manifestat tendințe ale împăraților germani de a supune statul După înfrângerea lui Ahtum (probabil în 1028) și
maghiar . În 1046 a izbucnit o puternică răscoală a păgânilor și întemeierea de rit latin (1030) la Cenad, începe instaurarea
35
poate a celor de rit răsăritean, îndreptată contra bisericii romane. controlului ungar asupra Banatului, în fapt, o acțiune de
În timpul ei, au fost omorâți 3 episcopi (inclusiv Gerard) și mai cucerire armată și instituțională, întreruptă o vreme în urma
mulți preoți și au fost dărâmate lăcașuri de cult . crizei regatului din secolul XI, reluată ulterior cu intermitențe
36
În aceste condiții, refacerea autorității regale și bisericești și încheiată, în linii mari, în secolul XIII. Vechilor structuri
s-a produs anevoie, ceea ce a făcut ca restaurarea dominației feudale românești, de influență romano-bizantină și bizantino-
ungare asupra Banatului de câmpie să se amâne pentru mai slavă, li se suprapun elemente ale feudalismului apusean,
mult timp. Comitatul Cenad este atestat documentar pentru vizibile mai ales la nivelul elitelor, al administrației, al bisericii.
prima oară doar în 1197, semn că adevărata sa organizare se Treptat, se organizează comitatele (Timiș, Cenad, Cuvin,
va fi produs relativ târziu. Banatul de deal și de munte, de la Caraș, Zarand etc.) și Banatul de Severin, în cadrul cărora, sub
Severin până spre Poarta de Fier a Transilvaniei, a ajuns efectiv forma districtelor, autoritățile regatului sunt silite să recunoască
sub control ungar abia în secolele XIII-XIV și chiar și atunci vechi formațiuni locale românești, alcătuite din cnezate și
la modul indirect, deoarece vechile instituții românești au voievodate. Aceste districte, circa 35 cunoscute în evul mediu,
continuat să funcționeze . au conservat cadrele de viață tradițională, au limitat imixtiunile
37
Chestiunea etniei locuitorilor ducatului se pune, ca străine, au impus, pentru cel puțin opt dintre ele, codificarea
și în cazul formațiunii lui Glad, prin prisma mărturiilor din vechilor libertăți sub formă de privilegii, au păstrat ideea
jurul anului 1000, a antecedentelor și a realităților din secolele de „țară românească”, într-un cuvânt, au perpetuat în timp
următoare. În urma unei asemenea analize, prezența românilor specificul civilizației românești, cristalizate în a doua jumătate
în Banat, alături de alte etnii, este în afara oricărei discuții. a mileniului I .
41
Numele de Ahtum sau Ohtum este și el nerelevant din acest
* Ioan-Aurel Pop: Istoria Transilvaniei medievale de la
31 E. Glück, Ahtum, p. 130. etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul, Editura „Presa
32 Ibidem.
33 Ibidem, p. 137-138. Universitară Clujeană“, Cluj-Napoca, 1997, p. 122-134.
34 Al. Madgearu, Contribuții privind datarea conflictului dintre ducele
bănățean Ahtum și regele Ștefan I al Ungariei, în Banatica, XII, 1993,
nr. 1, p. 5-12, (în continuare Contribuții). Napoca, 1991, p. 67-68, (în continuare Instituții).
35 E. Glück, Ahtum, p. 139. 38 N. Drăganu, Românii, p. 228.
36 Gy. Györffy, La Christianisation de la Hongrie, în Harvard Ukrain- 39 A. Bejan, op. cit., p. 129-130.
ian Studies, XII-XIII, 1988-1989, p. 73, (în continuare La Christiani- 40 N. Drăganu, Românii, p. 228.
sation). 41 V. Achim, Districtele medievale românești de pe valea superioară a
37 Ioan-A. Pop, Instituții medievale românești. Adunările cneziale Begheiului, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj, XXX, 1990-1991,
și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV-XVI, Cluj- p. 23-35; A. Bejan, op. cit., passim.

Pag. 6