Page 6 - Revista Morisena nr_1_2016

MORISENA nr. 1/2016

de luptă și câștigară victoria. Învingătorii luară trupurile prelucrau metalele și lutul, obținându-se o ceramică de
tovarășilor lor morți și le îngropară în cimitirul mănăstirii calitate. Comerțul era ilustrat prin plutele de sare care
ortodoxe din Morisena, mănăstire la care slujea o treime treceau pe Mureș, spre Ungaria. După ce, din 1003, țara
din populația cetății. Chanadin nu-i alungă pe călugării de lui Ahtum se învecina la Dunăre cu Imperiul Bizantin,
rit bizantin, dar luă cu sine pe câțiva dintre ei, în frunte se poate surprinde arheologic o circulație mai intensă a
cu starețul, și-i duse la locul unde avusese visul, spre mărfurilor și a monedei. Izvorul turcesc amintit vorbește
a-și împlini făgăduiala către Sfântul Gheorghe. Ajuns despre tezaurul stăpânului de la Morisena, păstrat într-
la curtea regelui, Chanadin îl demască pe un soț al său, un fort al său .
16
anume Gyula, care se lăudase cu uciderea lui Ahtum. În condițiile unei vieți economice atât de intense,
Între onorurile hotărâte de rege pe seama învingătorului se presupune că populația zonei era destul de numeroasă,
fu și acela de a schimba numele Morisenei în cetatea lui mai ales că Morisena este numit urbs și că apar
Chanadin, unde acesta deveni comite. Revenind în Banat, nominalizate orașe și sate vechi, în care, după supunere,
acesta îi ridică Sfântului Gheorghe o mănăstire cu călugări se construiesc biserici de rit apusean. Primele localități
ortodocși, aduși, cum s-a văzut, de la vechiul locaș al lui din Banat consemnate în documentele latino-maghiare
Ahtum. din secolele XIV-XV au nume de origine română și
Aceasta este în linii mari, relatarea despre Ahtum și româno-slavă . Populația era stratificată, în acord cu
17
țara sa, dar legenda mai oferă o serie de detalii despre Banat evoluția feudală timpurie a societății. Principele sau
cu prilejul narării activității de păstorire a episcopului ducele era un mare proprietar înconjurat de „nobili”
Gerard în dieceza sa. bogați. După războiul ungaro-bănățean, descendenții
Coroborarea tuturor surselor scrise cunoscute lui Ahtum au salvat o parte din posesiuni, care le mai
referitoare la ducatul lui Ahtum permite formularea unor aparțineau în secolele XIII-XV . Chanadinus (Sunad),
18
observații utile referitoare la evoluția societății în vestul dacă într-adevăr a fost un înalt demnitar al lui Ahtum și
României, în prima parte a secolului XI. nu nepotul regelui Ștefan (cum îl prezintă Anonymus),
Țara lui Ahtum era cu mult mai întinsă decât ducatul trebuie să fi fost și el un om avut. Oricum, documentele
înaintașului său Glad, ea cuprinzând și o parte din fostul secolului XIII arată că familia lui Chanadin avea întinse
ducat al lui Menumorut, situată la nord de Mureș, între acest posesiuni, din care unele, situate la vest de Morisena, ar
râu și, probabil, valea celor trei Crișuri reunite. Se poate, putea să fie proprietăți străbune, deținute din vechime .
19
cum s-a sugerat, ca și o parte din sud-vestul Transilvaniei Evident, o parte din populație era dependentă în
(ad partes Transilvanas) să fi aparținut lui Ahtum . Acest grade diferite de categoriile suprapuse. S-a văzut că o
9
stat incipient, cu suprafața totală de cca. 40.000 kmp (cam treime din populația Morisenei servea la mănăstirea
cât a Olandei și mai mare decât a Belgiei), se învecina la sud ortodoxă a lui Ahtum, păstorii aveau grijă de turmele
cu Țaratul Bulgar, la apus cu Ungaria, la nord cu teritorii ducelui și ale „nobililor”, țăranii lucrau moșiile, o roabă
controlate de Ungaria și la est cu formațiunea statală din (ancilla) învârtea râșnița etc.
Transilvania. Prin urmare, acest ducat era departe de a fi Sub aspect politic, izvoarele concură în a înfățișa
cât un comitat, cum s-a spus tendențios . formațiunea lui Ahtum drept un stat incipient, numit
10
Conform izvoarelor, pe acest vast teritoriu se când terra, când regnum sau, la Anonymus, ducat și
practica agricultura, cultivându-se cereale. Pe la 1030, patrie. Termenul de regnum este dat, de obicei, în evul
regele Ștefan I a instituit în Banat decima eclesiastică, mediu, statelor constituite, cu organizare social-politică,
alcătuită, evident, și din grâne. Legenda mare amintește militară, economică, religioasă și culturală temeinică și
o roabă care măcina grâu, învârtind o râșniță , iar în cu o existență de sine stătătoare. Conducătorul acestui
11
Deliberatio se vorbește de cultura orzului . Creșterea stat apare și în Legenda maior și la Mahmud Terdzüman
12
animalelor este ilustrată de multe herghelii și cirezi, de drept „principe” cu o putere mare sau la Anonymus ca un
faptul că oamenii de rând îi ofereau episcopului cai, oi, boi dinast care moștenise ducatul de la rudele sale, anume
și juninci, deși Gerard respinge asemenea practici . Există urmașii lui Glad. Prin urmare, în ducatul bănățean,
13
și mărturii despre cultura viței-de-vie și producerea vinului, pentru perioada 900-1000, este atestată o dinastie. Din
atât pentru consum, cât și pentru cult. Sunt menționate sau texte reiese că nobilimea datora sprijin și supunere
atestate arheologic o serie de construcții civile, militare și „principelui” sau „ducelui” . Acesta dispunea, cum
20
religioase, ceea ce presupune dezvoltarea meșteșugurilor . s-a arătat, și de un vast aparat administrativ-fiscal,
14
Mahmud Terdzüman menționează porturile de pe Mureș , care asigura paza și vămuirea, purtând grija veniturilor
15
pomenite și de Legenda mare. Este evident că se conducătorului.
9 E. Glück, Ahtum, p. 105. 16 Ibidem, p. 113.
10 B. Köpeczi, Histoire de la Transylvanie, Budapesta, 1992, p. 118, 17 Ibidem, p. 115-117; vezi și N. Drăganu, Românii în veacurile IX-
(în continuare Histoire). XIV pe baza toponimiei și onomasticei, București, 1993, p. 223-273,
11 I. D. Suciu, R. Constantinescu, op. cit., p. 33. (în continuare Românii).
12 E. Glück, Ahtum, p. 107. 18 E. Glück, Ahtum, p. 118.
13 Ibidem. 19 Ibidem.
14 Ibidem, p. 110. 20 Ibidem, p. 121.
15 Ibidem.
Pag. 4