Page 4 - Revista Morisena

MORISENA, anul II, nr. 2 (6)/2017

Din păcate, interpretarea informației conținute de Pentru că toate sursele documentare se reduc, în fi-
textul (pseudo!) daniei regale din anul 1256 este deficitară, nal, la dania regală a lui Bela al IV-lea publicată de N.
1
făcută fără o lectură atentă a izvorului și este supusă unor Densușianu în 1887, să observăm că acesta menționează
prejudecăți. Nu este vorba aici de un Iacob Gerlize (proba- și de unde a luat-o: Fejér, VII. 3. pag. 36 . Dar, în 1835,
11
bil Gârliște), fiul lui Iacobi bani. Textul Iacobi, filii Iacobi FEJÉR György mai face o precizare suplimentară : Arpa-
12
Bani, filii olim Gerlicze se citește, în fapt, drept Iacob, fiul dia. p. 189–90 , iar aceasta ne îndreaptă către studiul grofu-
2
13
banului Iacob și nepotul decedatului Gerlicze, pentru că lui KEMÉNY József , Gerliczyek nemágozati értekezés ,
15
14
Iacobi Bani este filii olim Gerlicze și Gerlicze este un pre- publicat în primul număr al anuarului Árpádia cu doi ani
nume în acest caz . Documentul nu specifică vreo legătură mai înainte . Încă din anii 1892 /1893 , acest fapt
16
18
17
3
între regiunea bănățeană de azi și beneficiarul donației aprinde becul roșu al plastografiei! În fapt, această diplomă
regale (Iacob), ori cu tatăl acestuia (Iacobi Bani), sau cu de danie regală din anul 1256 este un fals realizat de către
bunicul său (Gerlicze) . Niciunde nu se menționează că KEMÉNY József și publicat de acesta în anul 1833. Acest
4
pământul Wrych ar fi în Banat; din contra, se spune clar că lucru se știe deja din 1899, când PAULER Gyula, care nu
terram proinde Wrych cum tribus mansionibus in terra Zw-
plych in dictis partibus maritimis. Și oricum am interpreta 11
informația documentară , pământul Wrych este situat tot in 12 DIRH, I/1, p. 279.
5
partibus maritimis . Apoi, nu există vreo dovadă/demon- iar în volumul următor al seriei se mai specifică, chiar
6
strație clară în toată istoriografia, română și/sau maghiară, sub semnătura lui KEMÉNY József, și că Edidi eas per extensum
pentru a accepta afirmația că titlul de banus a fost meționat in dissertatione mea de familia Gerliczi, quae prodiit in „Arpadia.
documentar vreodată de vreun rege în cazul cuiva care nu 1-ső Év.“ Kemény (Fejér, VII/4, p. 119, doc CXLIV. Anno 1256).
l-a purtat și în fapt. Deci, aserțiunea despre existența unui 13 Ex archiuo Iosephi Dobó de Fejérvár. Arpadia. p. 189–
fruntaș al comunității românești bănățene, cu atribuții [1]90. (Fejér, VII/3, pp. 36–38, doc XXXI; p. 38); pentru di-
fiscale, judecătorești sau militare, numit ban este iluzo- ferențele de editare între cele două variante (i.e. Árpádia / Fejér,
rie. Dacă ar fi existat un Iacobi bani acesta ar fi putut fi, VII/3), vide Waltherr, 1837, pp. 243/244–245/246.
oricând ante 1256 , nu doar ban de Severin, ci și banus 14 Magyargyerőmonostori gróf KEMÉNY József / KEMÉNY
7
8
totius Sclavonie ori ban maritim , mai ales că donația se József de Mănăstireni [* 11.09.1795, Luncani; † 12.09.1855, Eodem];
9
10
face chiar in partibus maritimis. pentru alte detalii vide biografia consacrată de către VERESS
Endre (Veress, 1933), aprecierile avizate ale lui JAKÓ Zsigmond
1 vide infra. (Jakó, 1997, pp. 45–47), ori studiul lui Martyn RADY (Rady,
2 DIRH, I/1, p. 278. 1993). Pentru acest studiu interesează doar activitatea sa proli-
3 Jakab bán fiának, Gerlize unokájának, Jakabnak ... fică de plastograf.
(Szentpétery, I/2, p. 335, doc 1076). 15 Kemény, 1833, pp. 156–227. Studiul conține și doi arbori
a
4 așa cum crede Ligia BOLDEA (Iacob Gerlize (Gârliş- genealogici parțiali ai Gârliștenilor precum și zece documente
te?), fiul lui Iacob bani din Banat -Boldea, 1996, p. 79/27; Eadem, inedite referitoare la această familie.
2002, p. 207). a despre valoare lor, vide Boldea, 2014, p. 276.
5 funcție și de cum punem, ori nu, virgulele în textul di- 16 unde se menționează și faptul că în colecția lui DOBO
plomei. Josef ar exista doar o copie a documentului (Ezen Oklevél lemá-
a
6 vide și Czinár, 1866, p. 493: Wrych, t[erra]. in partibus solva találtatik Fejérvári DOBO Josef kézirati gyűjteményében
maritimis . 1256.; Szentpétery, I/2, p. 335, doc 1076: a tengerme- -Kemény, 1833, p. 190).
a
lléken levő Wrych földet. a Gyulafehérvári DOBÓ József [* 1735; † ~1820]; no-
partibus maritimis (l.l.) / tengermellék (l.m.) / părțile bilis de Alba-Julia, asesor onorar (táblabíró) al comitatului Cluj,
a
maritime, părțile de lângă mare[a Adriatică] (l.r.). membru al Erdélyi Magyar Nyelvmívelő Társaság (Societatea Ar-
7 dacă Iacob bani ar mai fi ocupat demnitatea în mo- deleană pentru Cultivarea Limbii Maghiare), autor al unor lucrări
mentul emiterii documentului (21.02.1256) mai degrabă s-ar rămase în manuscris.
fi menționat și locația unde el era ban. Faptul că acest lucru 17 În acest an, într-o recenziei la cartea lui WERTNER
nu a fost făcut ne indică o particularitate a demnității, care ne Mór, A magyar nemzetségek a XIV. század közepéig , apărută la
a
spune că este vorba de un ban ante 1256 (mai multe într-un Timișoara în anul 1891, KOMÁROMY András este primul care
viitor studiu dedicat prezervării titlului de ban pe întreaga du- ridică public semne de îndoială asupra autenticității documente-
rată a vieții fostului ban, precum și menționarea acestuia de lor medievale publicate de KEMÉNY József afirmând că trebuie
către descendenți). maximă vigilență referitor la acestea (Mindkettő [Oklevél] gr[óf].
8 la limită, chiar vice-ban! Kemény József másolatából közöltetett, a mi annyit jelent, hogy
9 Este destul de greu de deslușit ce se înțelegea exact sub vigyázz!! -Komáromy, 1892, p. 24).
acest totius Sclavonie de-a lungul sec. XIII și în anumite mo- În timpul vieții sale Kemény nu a fost suspectat a fi plas-
mente distincte ale acestuia; pentru o introducere, vide Györffy, tograf, ci doar incompetent, chiar dacă anumite documente pu-
1970; Fine, 2006, pp. 71–79. Pentru lista banilor și vice-banilor blicate de el au fost respinse drept false (vide Rady, 1993, p. 108,
de aici, vide Zsoldos, 2011, pp. 44–46. cu bibliografia aferentă).
10 de-a lungul secolului al XIII-lea, aceștia sunt mențio- a Wertner, 1891.
nați în anii 1225, 1243, 1259 și 1273 (Ibidem). 18 Tagányi, 1893, pp. 52–55.

Pag. 2