Page 5 - Revista Morisena
P. 5

Revistă trimestrială de istorie



        dorește  să  se  pronunțe  asupra  vinovăției  lui  Kemény ,  C. Transilvania nu includ izvodul din 21.02.1256 printre
                                                         19
        îi acordă o analiză succintă într-o notă publicată în volu-  cele publicate .
                                                                          29
        mul doi al lucrării sale despre istoria națiunii maghiare în   Mai aproape de zilele noastre, în 1988, MÁLY-
        timpul regilor arpadieni . Pauler arată că beneficiarul nu  USZ  Elemér,  într-un  studiu  dedicat  plastografului
                             20
        mai este amintit în niciun alt document, dania conține ex-  Kemény, încearcă să indice și resorturile intime , care
                                                                                                          30
        presii neobișnuite, chiar moderne (!),  iar Castri Yryzlou   au stat la baza falsificării acestui document și spune că
        (Jaroslaw) s-a predat în fața trupelor arpadiene, după cum   acesta i-a făcut cadou lui GERLICZY Fülöp  o multi-
                                                                                                       31
        menționează  cronica  haliciano-volyniană ,  și  nu  a  fost   seculară genealogie  de magnat maghiar . Afirmația
                                             21
                                                                                 32
                                                                                                     33
        cucerit printr-un atac sângeros, cum indică înscrisul falsifi-  este plauzibilă, mai ales că cele două familii nu doar că
        cat . Am mai putea adăuga punctual faptul că toponimele   aveau aceeași denominație nobiliară (Magyargyerőmo-
           22
        Wrych și Zwplych sunt de asemenea unice acestui zapis,   nostori / de Mănăstireni), dar se și înrudeau cumva .
                                                                                                             34
        precum este și decedatul Reroldi (!), filii Dyonisy de dicta   În  anul  1993 ,  într-un  studiu  publicat  în  limba
                                                                                35
        Wrych, fostul posesor al pământului. De asemenea, mo-  engleză dedicat aceluiași falsar, Martyn RADY prezintă
        dalitatea de datare a documentului  este suspectă.    toate cele 47 de documente cunoscute și acceptate a fi
                                       23
              Peste trei ani, în 1902, KARÁCSONYI János  sub-
                                                      24
        scrie la judecata de valoare emisă de Pauler Gy.      fost falsificate de către KEMÉNY József, iar zapisul din
                                                                                              36
              În anul 1927, SZENTPÉTERY Imre este categoric    1256 este menționat printre acestea .
        atunci când cataloghează documentul drept Hamis (fals) și   În  1997,  JAKÓ  Zsigmond  nu  include  actul  în
                                                                                                         37
        menționează că întreaga compoziție îl indică drept fals .   lucrarea sa Codex diplomaticus Transsylvaniae .
                                                        25
              Nici măcar VERESS Endre, în monografia sa lau-       În  conluzie,  documentul  care  conține  dania  re-
        datorie publicată în anul 1933, nu are curajul să conteste   gală  din  21.02.1256  este  un  act  plastografiat  de  către
        faptul că actul regal din 1256 este fals, chiar dacă recu-  KEMÉNY
        noaște că doar nouă  documente ar fi fost plastografiate
                          26
        de Kemény .                                                29  DIR, XIII, C. Tr, II, p. 15.
                  27
              În anul 1952, editorii  volumului II (1251–1300) al   30  În 1893, arhivistul TAGÁNYI Károly menționa vani-
                                28
        seriei Documente privind istoria României, Veacul: XIII,  tatea și dorința lui Kemény de-a avea întotdeauna dreptate, în
                                                              prea multele polemici în care se angaja, iar când documentele
              19  Kemény József ... akár mint csaló, akár mint megcsalt :  autentice nu-l ajutau, recurgea la plastografii (Tagányi, 1893, p.
        nem akarom itt feszegetni (Pauler, 1899, p. 594).     53).  Acesta afirmă chiar că fiecare vorbă a lui [Kemény] este o
              20  Ibidem, pp. 596–597.                        minciună (minden szava hazugság -Ibidem, p. 52) și îl acuză de
              21  de care Kemény nu avea cum să aibă cunoștiință în  »moral insanity« (așa!) (Ibidem, p. 51).
        anul 1833 deoarece publicarea  Полное Собраніе Русскихъ    Marty RADY presupune că Kemény was anxious to make
        Лѣтописей a început doar în 1841, iar codexul Hypatios, care  a fast reputation for himself in the narrow academic circles (Rady,
        conține și cronica haliciano-volyniană, este tipărit doar în anul  1993, p. 107).
        1843 (Hodinka, 1916, p. 7).                                JAKÓ Zsigmond credea că  sunt nesemnificative falsi-
              22  Meg kell azonban említenem a Gerliczy-család állítóla-  ficările sale de diplome, făcute din vanitate, din porniri de orgoliu
        gos oklevelét 1256-ból, melyet gróf Kemény József az Arpádiában  parcă seniorial, dar cu care nu a pricinuit nici o pagubă materială
        tett közzé. Ebben IV. Béla bizonyos Jacobus filius Jacobi bani, filii  nimănui, provocând însă confuzii care persistă şi azi în cercetare
        olim Gerliczi tetteiről emlékezik Halicsban Danislaus (sic!) azaz  (Jakó, 1997, p. 47).
        Danilo és a tatárok ellen. E férfiúról a kor okmányaiban sehol má-  Susana ANDEA consideră că Iosif KEMÉNY a creat falsuri
        sutt nincs szó; az oklevél több szokatlan, sőt modern kifejezést tar-  pentru ca să-şi poată susţine cu argumente credibile teoriile (An-
        talmaz, de a mi kétségtelenül hamisnak tünteti fel, az a Jaroslaw  dea, 2015, p. 343/5).
        bevételéről szóló elbeszélés. Ez alatt – minthogy a tatárdúlás előtt   31   GERLICZY  Fülöp [* 1777;  † 21.12.1854, Buda]; oo
        említtetik – csak II. Endre ostromát érthetjük 1231-ben, melynek  1831, Osdolai KUUN Zsuzsanna [* 1810; † 24.11.1865, Sibiu].
        következtében, mint a volini évkönyvek nyomán láttuk, a város   32  Kemény publică un document emis de Maria Theresia
        megadta magát, de nem velték be oly véres rohammal, mint ok-  la 23.05.1777 (Kemény, 1833, p. 221: X.) pe baza căruia afirmă că
        levelünk beszéli (Pauler, 1899, pp. 596–597).         familia Gerliczy era deja faimoasă (híres vala) din vremea primu-
              23  Kemény scrie A. D. 1256. X. Kalen. Martii. Regni autem  lui rege, Sfântul Ștefan I (997–1038) (Ibidem, p. 159).
        Nri Ao. 22. (Kemény, 1833, p. 190).                        33  sok évszázados magyar mágnás ősöket ajándékoz (Má-
              24  Karácsonyi, 1902 (apud Szentpétery, I/2, p. 335, doc.  lyusz, 1988, p. 199).
        1076: 1256. febr. 21.).                                    34  Osdolai KUUN József (de Ojdula) [15.09.1788, Geoagiu;
              25  Egész fogalmazata hamisitványnak mutatja (Ibidem).  † 21.09.1851, Eodem], fratele soției lui GERLICZY Fülöp, Os-
              26  în fapt, în acel moment, se știa deja de 18 plastografii  dolai KUUN Zsuzsanna, s-a căsătorit în anul 1808 cu KEMÉNY
        (Rady, 1993, p. 110).                                 Katalin de Mănăstireni [† 20.09.1816, Cluj], o verișoară de gra-
              27  Veress, 1933, p. 8, și notele 16–19, 85: 26. Gerliczyek ... .  dul doi a lui KEMÉNY József.
              28  Ion IONAȘCU, Letiţia LĂZĂRESCU-IONESCU, Bar-     35  Rady, 1993, pp. 102–125.
        bu CÂMPINA, Eugen STĂNESCU, David PRODAN și Mihail         36  Ibidem, p. 113: [doc nr.] 6. 21 February 1256; ... .
        ROLLER (redactor responsabil).                             37  Jakó, 1997, p. 197.

                                                                                                           Pag. 3
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10