Page 20 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

1291 . Dar acest lucru nu înseamnă mai nimic. Cu atât mai tele medievale, în sec. XIV–XV, aproape 60% din ei vor
87
puțin dispariția banatului de Severin . Reamintim că după purta , din nou, honoruri multiple .
98
97
88
anul 1249, și până în 1320, nu cunoaștem nici măcar un În concluzie, între 1235 și 1491, unii dintre banii de
comite de Timiș , după 1291 niciunul de Cuvin ori Caraș Severin au ocupat demnități / honoruri multiple, care nu
89
(până în 1340, respectiv 1319) , iar între 1240 și 1310 nu erau legate instituțional de Banatus Seuerinensis (Zeuri-
90
știm după nume vreun comite de Orod (Arad) . Astfel, ar niensis). A fost un fenomen banal și de pe urma lui nu se
99
91
trebui să ne întrebăm dacă și zonele aferente acestor comi- pot trage concluzii istoriografice reducționiste.
tate mai aparțineau de regatul medieval ungar? Ori, pentru că
noi nu mai cunoaștem numele comiților, comitatele respec-
tive fuseseră și ele desființate? Da, întinderea banatului de BIBLIOGRAFIE
Severin a variat de-a lungul secolului al XIII-lea și nu știm Achim, 2006 = Viorel ACHIM, Istoria unei provincii de
exact cum și când. De la o graniță estică inițială pe râul Olt frontieră: banatul de Severin în seoclul al XIII-lea, În:
(1228), la una probabilă pe râul Cerna (1291). Cât despre Secolul al XIII-lea pe meleagurile locuite de români, Edi-
granița sa vestică și nordică nu știm mai nimic. Dar el a tor: Adrian Andrei RUSU, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2006,
supraviețuit cumva între 1291(?) și 1330. Altfel nu putem 278 + [2] pg., ISBN 973-7867-66-1, 978-973-7867-66-7;
92
explica cum , după 40 de ani, regele Carol Robert de An- pp. [31]–60.
93
jou a încredințat, după cucerirea cetății Severin, demnita- Achim, 2008 = Viorel ACHIM, Politica sud-estică a rega-
tea de banatus lui Dionisie în luna septembrie a anului tului ungar sub ultimii Arpadieni, Colecţia “Biblioteca
94
95
1330 . Iar după reapariția banilor de Severin în documen- Enciclopedică de istorie a României”, Ed. Enciclopedică,
96
Bucureşti, 2008, 350 pg., ISBN 978-973-45-0564-7.
87 Achim, 2008, p. 246. AO = Anjoukori okmánytár / Codex diplomaticus Hun-
88 Liber Dignitariorum îl indică pe Laurențiu drept ban de garicus Andegavensis, Szerkeszti NAGY Imre, Tasnádi
Severin și în anii 1292–'93, precum și alți bani până în anul 1330 NAGY Gyula, I–VII, Monumenta Hungariae Historica /
(vide Pesty, 1877, p. 258). Dar, înainte de-a accepta informația Magyar Történelmi Emlékek, Első Osztály, Okmánytárak,
de acolo drept veridică, ar fi bine să ne aducem aminte de vorbele A Magyar Tudományos Akadémia Történelmi Bizottsága,
lui PESTY Frigyes, care spune că Ezen forrást azonban, noha Budapest, 1878–1920.
szerzője többnyire levéltári adatokat használt, csak akkor lehet ÁÚO = WENZEL Gusztáv, Codex Diplomaticus Arpadi-
tekintetbe venni, ha más történeti forrásokkal nem jő ellentétbe anus Continuatus • Árpád-kori Új Okmánytár, I–XII kötet,
(Ibidem, p. 250). Monumenta Hungariae Historica • Magyar Történelmi
89 Zsoldos, 2011, pp. 211–212; Engel, 2003a, sub voce IV. Ispá- Emlékek, Pest–Budapest, 1860–1874.
nok, Temes. Blazovich et alii, 1996 = BLAZOVICH László, BÉRES
90 Zsoldos, 2011, p. 166, 162; Engel, 2003a, sub voce IV. Ispá- Mária, HÉVVÍZI Sándor, JANKÓVICH B. Dénes,
nok, Keve și Krassó. KOVÁCH Géza, ORMANDY János, SZATMÁRI Imre,
91 Zsoldos, 2011, p. 125; Engel, 2003a, sub voce IV. Ispánok, TÍMÁR Péter, VÁLYI Katalin et alii, A Körös-Tisza-Ma-
Arad. ros-köz települései a középkorban, Dél-Alföldi Évszáza-
92 Afirmația ... probabil în toamna târzie a anului 1291, banatul dok, 9., Csongrád Megyei Levéltár , Szeged, 1996, 356 +
de Severin fusese deja desființat (Achim, 2008, p. 245) este [8] pg., ISSN 0237-4587, ISBN 963 72 37 25 9.
inacceptabilă. După ce ea este repetată (banatul unguresc de Se- C. Tóth, 2000 = C. TÓTH Norbert, Egy hatalmaskodás
verin a dispărut ca entitate teritorială -Ibidem, p. 248; În afara az Árpád-horaban, În: Levéltari szemle, 50 (2000), 4., pp.
confruntării ungaro-tătare din 1291, soldată cu desființarea 31–38, on-line http://www.natarch.hu/szemle/20004/docu.
banatului de Severin -Ibidem, p. 251), V. Achim menționează că htm (13.03.2017).
... regatul ungar a pierdut cea mai mare parte a banatului de C. Tóth et alii, 2016 = Magyarország világi archontológiá-
Severin (anume, teritoriul dintre Olt și Porțile de Fier), singura ja 1458–1526, I. Főpapok és bárók, C. TÓTH Norbert –
porțiune rămasă sub autoritatea sa fiind colțul sud-estic al Bana- HORVÁTH Richárd – NEUMANN Tibor – PÁLOSFAL-
tului actual, cu cetatea Mehadia în centru (Ibidem, p. 252). Deci, VI Tamás, Magyar Történelmi Emlékek, Adattárak, MTA
"ceva" tot a rămas! Asupra acestui subiect vom reveni. Bölcsészettudományi Kutatóközpont, Történettudományi
93 ipoteza oferită de V. Achim – supraviețuirea unei bănii olte- Intézet, Budapest, 2016, 360 pg., ISBN 978-963-416-034-
nești sub tătari (1291–1320) – nu rezistă nici măcar la o adiere 2ö, 978-963-416-035-9, ISSN 2064-0951.
critică (Achim, 2008, pp. 264–265).
Prea multele scăpări și inadvertențe ne fac să recomandăm sio tradidit memorato omnia cum dignitate banatus (sb.m.;
cartea lui Viorel ACHIM (Achim, 2008) spre un sever studiu CGH, p. 147, folio 144).
critic. Asupra unora dintre problemele constatate vom reveni. 97 în perioada 1330–1446, din cei 22 de bani de Severin con-
94 și de ce tocmai această demnitate de banatus? De ce nu comi- semnați, 13 (i.e. 59,(09)%) au purtat honoruri multiple.
te ori castelan de Severin? 98 Engel, 2003a, I. Bárók, Szörényi bán (banus Zewriniensis);
95 i.e. Széchy Dénes de Rimaszécs/Rimavská Seč, fiul comi- C. Tóth et alii, 2016, pp. 149–155.
telui Nicolae, fiul lui Iwanca, de genere Balogh. 99 Din cei 44 de bani consemnați în perioada 1228–1446, 20
96 Cum autem rex Zeurim et castrum ipsius recepisset Dyoni- (adică, 45,(45)%) au purtat demnități / honoruri multiple.

Pag. 18