Page 16 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

cedat la începutul deceniului opt al secolului al XIII-lea . comitis Laurencii, filii magistri Laurencii, de genere Aba
14
Se consideră că Laurențiu (1291) ar fi identic cu Laurențiu aventura financiar-administrativă a fost de scurtă durată
24
(1279), dar nu există vreo dovadă documentară că așa stau și niciodată repetată. Calitățile sale se pare că-l recoman-
25
lucrurile , iar cei doi sunt despărțiți de mai bine de un de- dau mai degrabă pentru meseria armelor .
15
ceniu . Știm sigur doar că Laurențiu (1279) era fiul voie- Rămâne un mister de ce istoriografia română crede
16
vo dului Laurențiu , iar ultimul a fost apoi ban de Severin că Laurențiu, voievod al Transilvaniei (1242–’52), apar-
17
în anul 1263. În a doua jumătate a sec. XIII, în neamul Aba ținea de neamul Aba. Nu am găsit vreo demonstrație,
26
au existat doi Laurentius: unul era fiul comitelui Petru , ci doar afirmații. Nici ENGEL Pál nu argumentează
18
iar celălalt fiul magistrului Laurențiu și nepotul lui Petru: apartenența de genere Kán, dar parcă are mai mult sens
19
neamul Aba 3. ramura Atyinai-gagyi, atunci când afirmă că voievodul Laurențiu a construit un
castrum la Ilidia , de unde emite un privilegiu în anul
27
Tabel 1: ramura Atyinai 20 1248 , iar fiul său, “Csete” (sic?!) Laurențiu, care a fost
29
28
comes Petrus ban de Severin și comite de Cuvin și de Caraș, a deținut
│ proprietăți lângă Ilidia . După moartea banului și a fiului
30
magister Laurentius
magister dapiferorum nicorum în 1280–'81 și 1285 este identic cu Laurencius filius
1257–28.11.1277* Comitis Laurencii de genere Aba și că acesta este expertul finan-
│ ciar al familiei Aba (Sălăgean, 2003, p. 195, 202), dar acestea
comes Laurentius sunt doar afirmații fără acoperire documentară. ZSOLDOS
magister tavarnicorum Attila nu acceptă identitatea între cei doi (Zsoldos, 2011, p. 64).
24 între decembrie 1279, când este atestat, și înainte de luna mai
1279–1290* a anului următor; la data de 1.05.1280 îl găsim deja drept tezau-
* prezent în documentele de epocă. rar pe Ugrin, fiul lui Pous, de genere Csák.
Primul Laurențiu a fost comitis Supruniensis (1257–’69) 25 ÁÚO, XII, pp. 487–488, doc 405.
21
și magister dapiferorum (1259–’69) , iar al doilea este 26 Illyéd rom. Ilidia (Krassó m[egye]., ma R[O].). Castrum. Épí-
22
atestat magister tavarnicorum în decembrie 1279 . Pentru tése Kán n[em]b[eli] Lőrinc erdélyi vajdának tulajdonítható, aki
23
1248-ban itt keltez. Fia, „Csete” (sic?! -vide nota 29) Lőrinc
14 Wertner, 1892, p. 47; într-o dovadă juridică, emisă pentru szörényi bán, krassói és kevei ispán volt és ~ [Illyéd] mellett
magister Corardus de Owar la data de 7.05.(~1280 ), se atestă szerzett birtokot (1277: RA 2832). Ennek fia, Lőkös mg. halála
a
faptul că magistrum Nicolaum, filium Laurency condam palati- [1308, vö. Anjou II. 391. sz.] folytán szállhatott a vár a királyra.
ne (sb.m.), nu s-a prezentat la judecată în data stabilită (HO, VI, 1312-ben királyi vár, 1360 után a krassói ispánság tartozéka
p. 257, doc 183: 7.05.(~1280); DF 259848). Dar, de aici, nu se (Engel, 2003a, sub voce Illyéd).
poate concluziona decât faptul că Laurențiu a fost palatin. 27 A. A. Rusu este mult mai precaut când afirmă că Începutu-
dar anul poate fi chiar oricare între 1280 și 1290. rile ei (i.e. ale fortificației de la Ilidia -n.m.) sunt neclare. Even-
a
15 cea mai corectă poziție este cea exprimată, încă din 1894, tual ar putea fi legate cu cele ale familiei Kan (Rusu, 2005, p.
de către WERTNER Mór, care folosește valószinűleg / probabil 534).
atunci când vorbește de identitatea dintre Laurențiu (1291) și 28 în favoarea oaspeților (Teutoni) așezați în Vinț din Vurpăr
Laurențiu (1279) (Wertner, 1894, p. 500). (DIR, C. Tr, I, pp. 334–335, doc 289).
16 perioada de timp de 12 ani este identică cu cea în cazul lui 29 Laurentio dicto Chete magistro tauarnicorum nostrorum
Laurențiu, fiul lui Kemyn, care este atestat ban de Severin în apare într-un posibil fals document din anul 1282(?) (Szent-
1260 și apoi în 1270–'72. pétery, Borsa, 1961, p. 304, doc 3199). Un Laurențiu este ates-
17 Laurentius Banus de Zeurino, filius quondam Laurentii Voy- tat drept magistro tauarnicorum între 19.07.1280–<15.04.1281
wod (CD, V/2, p. 547: 11.05.1279). și apoi între 1.01.1285–<3.09.1285, fără a putea face vreo
18 magistri Laurency, filii Comitis Petri, de genere Aba (CD, legătură clară cu Laurențiu, fiul lui Laurențiu, din neamul Aba
V/2, p. 247: 1275). (Zsoldos, 2011, p. 324). Propusă de Engel P., identitatea dintre
19 în anul 1282 apare drept nobilis viri comitis Laurencii filii Laurențiu zis "Csete" și Laurențiu, ban de Severin (1279, 1291)
magistri Laurencii de genere Aba (Nagy, 1889, pp. 47–48, doc nu este acceptată de către Zsoldos A. (Ibidem). Este Laurentio
34; p. 48); în anul 1290, regina Elisabeta îl numește Magister dicto Chete tatăl lui (forrói) Aladár? SZENTPÉTERY Imre cre-
Laurencius filius Comitis Laurencij de genere Aba, cognatus de că da (Szentpétery, Borsa, 1961, p. 451), dar Engel P. oferă
noster karissimus (ÁÚO, XII, pp. 487–488, doc 405); vide și doar numele de comes Csete pentru tată (Engel, 2003b, sub voce
Engel, 2003b, sub voce Aba nem 3. Atyinai-gagyi ág, 1. tábla: Forrói). Și fratele lui Aladár diferă la cei doi istorici (Hedricus
Atyinai (cu bibliografia). versus (sárszói) Sándor).
20 secțiune după Engel, 2003b, care este identică cu Karácsonyi, 30 În anul 1277, magistrul Laurențiu, fiul voievodului Laurențiu,
I, p. 5: V. Atyinai ág. primește din partea regelui moșiile Woya și Kereszeg din comi-
21 i.e. Sopron, HU. tatul Sumplio . PESTY Frigyes a demonstrat că Woya (≡ Patak )
c
a
22 Zsoldos, 2011, p. 324. aparținea de cetatea Ilidia .
d
23 Zsoldos, 2011, p. 64. ... magistri laurencÿ filÿ Laurencÿ woyuode ... duas posse-
a
b
Imprudent, T. Sălăgean afirmă că Laurențiu magister tavar- ssiones woÿa et Kereszeg vocatas in Comitatu de Sumplio
Pag. 14