Page 15 - Morisena7_2017

Revistă trimestrială de istorie

Sorin Forțiu (sic!) , dar numai pentru scurt timp, cea de ban de Severin .
4
5
(Timișoara) Înainte de-a analiza câteva dintre aceste prea multe afirmații
greșite, să facem o necesară corecție:
Banologia (II): Laurențiu, de genere Aba ori Kán?
În istoriografia românească se acceptă ideea că Lau-
Un cumul de demnități: rențiu (Lőrinc -l.m.), ban de Severin în 1291, aparține
neamului Aba . Dar istoriografia maghiară susține că el
6
ban de Severin și comite este de genere Kán . Dacă analizăm lista banilor de Seve-
7
rin din a doua jumătate a secolului al XIII-lea vom con-
8
În anul 2008, generalizând nepermis un caz particular, stata că sunt mai mulți bani cu numele de Laurențiu:
Viorel ACHIM afirma că, în secolul al XIII-lea, dregătoria 1260: Laurențiu [fiul lui Kemyn ] ;
9 10
de ban de Severin a fost asociată cu cea de comite a unui 1263: Laurențiu / și magister tavarnicorum al regelui
11
comitat doar în momentul în care dregătoria de ban de Seve- tânăr;
1
rin nu mai avea prestigiul și conținutul de mai înainte : 1270–’72: Laurențiu [fiul lui Kemyn] /
12
Ultima apariție în documente a banului de Seve- și comite de Dăbâca;
rin este din 9 octombrie 1291, când îl găsim în această 1279: Laurențiu [fiul voievodului Laurențiu ] ;
11 13
dregătorie pe Laurențiu din neamul Aba (sic!); el apare, 1291: Laurențiu / și comite de Cuvin și de Caraș.
de fapt, ca ban de Severin și comite de Keve (sic! Cuvin Se crede că Laurențiu, fiul lui Kemyn, era deja de-
2
-n.m.) și de Caraș: Laurentio Bano de Seuerino, Comite de
a
Keuy et de Carasu. ... Documentul din 9 octombrie 1291 pentru că cel din 1291 nu este menționat drept fiul fostului
nu este suspect sub aspectul autenticității ci doar în ceea voievod Laurențiu.
3
ce privește dubla calitate pe care o are personajul nos- 5 Achim, 2008, pp. 246–247.
tru (i.e. Laurențiu -n.m.). Asocierea celor două (sic? trei?! 6 vide și la Tudor SĂLĂGEAN: Laurențiu Aba, fiul fostului
-n.m.) dregătorii (cea de comite de Keve (sic!) și de Caraș voievod Laurențiu – ban de Severin (Sălăgean, 2003, p. 185).
și cea de ban de Severin) este insolită (sic!) pentru secolul Numai că actul invocat drept dovadă arată doar că magistrul
al XIII-lea și nu se explică decât prin aceea că în acel mo- Laurențiu era fiul voievodului Laurențiu și nu-l menționează
ment dregătoria de ban de Severin nu mai avea prestigiul și drept ban și nici nu-i indică apartenența la neamul Aba (DIR,
conținutul de mai înainte (sic!). Nu se poate explica altfel XIII, C. Tr, II, p. 187, doc. 201: 1277). Supărătoare este și afir-
de ce dregătoria de ban de Severin, care a fost tot timpul una mația că la 11 mai 1279 Laurențiu Aba (sic!) vindea comitelui
importantă, este asociată cu cea de comite. (sic!) ... Laurențiu Hench din Rodna posesiunea transilvăneană Chintelnic (Sălă-
a mai fost ban de Severin în 1279. Anterior, în 1272–1274, gean, 2003, p. 186). În fapt, vânzătorul este Laurentius Banus
el fusese comite de Keve (sic!) și de Caraș (în același timp de Zeurino, filius quondam Laurentii Voywode (CD, V/2, p. 547)
și magistro pincernarum -n.m.). La acestea s-a adăugat și nu există vreo dovadă că acesta ar fi aparținut neamului Aba.
Iar dacă cineva este interesat și de un autoplagiat clasic Copy–
Notă: Toate citările sunt menţionate prin folosirea scrisului italic. Paste nu are decât să compare Sălăgean, 2003, pp. 350–351 cu
Dacă în acest citat exista deja ceva subliniat cu scris italic, Idem, 2007, pp. 172–174. Poate o fi chiar mai mult ...
am recurs la folosirea scrisului normal pentru a indica acest lucru. 7 de exemplu, Engel, 2003a, sub voce Illyéd.
8 Zsoldos, 2011, pp. 49–50.
1 Anterior, Viorel ACHIM afirmase chiar că dregătoria [de ban] 9 Kemény (l.m.).
era, într-adevăr, fictivă în anul 1291 (Achim, 2006, p. 52). 10 pentru cariera lui, vide Wertner, 1892, p. 54; Zsoldos, 2011,
2 pentru lipsă de consecvență; dacă optezi pentru varianta în p. 324.
limba română pentru Carasu trebuie să oferi tot așa și varianta 11 comite de Alba (1235), Bihor (1236–'38), paharnic (1240),
pentru Keuy (Keve -l.m.). comis (1240), voievod al Transilvaniei (1242–'52), comite de
3 după cum susținea greșit Maria HOLBAN (Holban, 1962, p. Wolkow (1248–'52), vistier al regelui tânăr (1263–'65), ban de
[315/1], nota 1; Eadem, 1981, p. 126, nota 1). În fapt, M. Hol- Severin (1263) -Zsoldos, 2011, pp. 323–324; † ~1265–'66(?)
ban a fost capabilă – și nu este un caz singular! – să declare -Wertner, 1892, p. 54.
foarte suspect (i.e. fals! -Ibidem) documentul din 1291 doar 12 Tudor SĂLĂGEAN crede greșit că acesta este Laurențiu Aba,
pentru că nu se încadra în "viziunea" ei asupra evenimentelor. comite de Dăbâca (și ban al Severinului) (Sălăgean, 2003, p.
Cercetătoarea susținea că nu a existat un Banat de Severin decât 398). C. TÓTH Norbert îl confundă cu Kán nb. Lőrinc fia Lőrinc
după anul 1260, care însă nu va dura mai mult de două decenii / Laurențiu, fiul lui Laurențiu, de genere Kán (C. Tóth, 2000).
a
(Ibidem, p. 89; vide și p. 85). Pentru că au făcut deja prozeliți, cu apartenența lui Laurențiu, fiul lui Laurențiu, la neamul Kán
a
altă ocazie, vom acorda atenție unora dintre gogomăniile scrise este incertă (vide infra).
pentru posteritate de M. Holban. 13 T. Sălăgean afirmă greșit că acesta este Laurențiu Aba (Sălă-
4 nu avem vreo informație despre ce a făcut Laurențiu între gean, 2003, p. 194, nota 78). În fapt, în acest an, Laurențiu, fiul
1279–’91 și nu putem fi siguri că Laurențiu (1279) ≡ Laurențiu lui Laurențiu, de genere Aba, apare drept magister tavarnicorum
a
(1291). (Zsoldos, 2011, p. 324, nota 465 cu bibliografia).

Pag. 13