Page 10 - Morisena7_2017

MORISENA, anul II, nr. 3 (7)/2017

Presiunea asupra Bisericii a fost mare, aceasta forța o supraveghere și control. Această măsură, potrivit dispoziției
opțiune tragică: ori deținut, ori colaborator sau informator. lui Gheorghiu-Dej, s-a extins asupra tuturor organismelor
Iar istoria bisericească cunoaște astfel de ipostaze din toate teritorial-administrative: ,,În fiecare raion (județ) să fie
cele trei opțiuni impuse clerului, profesorilor de teologie, cineva care să știe ce se întâmplă în biserici și să poată
monahilor și credincioșilor. informa partidul . Aceste persoane participau la slujbele
4
Lupta împotriva credinței a cunoscut apogeul în anii bisericii, la hramurile mănăstirilor, la conferințele preoțești,
de început ai comunismului românesc (1948-1965), când la interconfesionale ș. a.
cârma statului comunist s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej. În ascensiunea comuniștilor la putere, aceștia s-au
Acum a apărut Securitatea ca forță coercitivă a Statului. folosit de clerul ortodox. Sunt câteva astfel de cazuri
Avem o astfel de mărturie dintr-o țară comunistă de semnalate: cel al preotului George Mitrică din comuna
la Marea Baltică: Lituania. Spre exemplificare, aș dori să Cetate, județul Dolj, care a binecuvântat alungarea vechiului
o relatez: ,,Cazul Stasei Jansiunaite de la o școală medie consiliu comunal. Un alt preot, Neculai Sârbu, a fost investit
dintr-un oraș din Lituania este concludent pentru atitudinea din partea Frontului Național Democrat, prefect al jud. Vaslui.
antireligioasă a autorităților comuniste. În cursul verii anului Un alt preot, Constantin Burducea a ajuns ministru al Cultelor
1958, ea a fost convocată de Ministerul Instrucției Publice, în guvernarea Petru Groza în perioada 6 martie 1945-9 martie
unde șeful serviciului personal i-a comunicat că este dată 1946. Pe de altă parte, oficiali comuniști între care Teohari
afară de la școala medie din Kulautuva. Georgescu și Petre Constantinescu-Iași, împreună cu prim-
- Și de ce? a întrebat profesoara. ministrul Petru Groza, au fost prezenți în 1946 la solemnitățile
- Este adevărat că purtați la gât o cruciuliță? legate de sfințirea catedralei din Timișoara.
- Este adevărat. Au reușit să creeze o mișcare preoțească în
- O considerați o simplă podoabă sau o priviți ca pe un Biserică, cea a preoților democrați. Unul dintre aceștia a
simbol religios? fost Gala Galaction, care a ajuns deputat în Parlamentul
- Cruciulița nu-i pentru mine un joc. Țin foarte mult la controlat de comuniști.
ea, căci o consider ca fiind un simbol al credinței. Pentru a reuși eliminarea oamenilor care erau împotriva
- Sunteți credincioasă? sovietizării țării au modificat legislația bisericească în 1947.
- Da, sunt! Pentru prima dată s-a vorbit acum de pensionarea clericilor
După câteva zile, Stase Jansiunaite primi scrisoare și chiar de retragerea arhiereilor care nu răspundeau noii
de concediere de ministerul Instrucției publice al R. S. politici. Momentul a fost unul de conjunctură. Radu Roșculeț,
S. Lituania: «Cu începere de la 1 septembrie 1958, Stase succesorul lui C. Burducea, îi declara patriarhului Nicodim
Jansiunaite din Vincas este eliberată din funcția de profesor la Munteanu că ,,în toate sectoarele facem reduceri bugetare.
școala medie din Kulautuva». Rămasă fără slujbă, ea începu Trebuie să le facă și Biserica” .
5
să-și caute un loc de muncă. În noiembrie 1958, fu angajată În Adunările Eparhiale (forul legislativ al eparhiilor)
ca femeie de serviciu la bucătăria sanatoriului din Kulautuva, a fost suprimat votul universal în alegerea membrilor și s-a
dar după puțin timp, fu concediată din nou. Jnsiunaite se propus cooptarea celor mai buni dintre fiii fruntași ai Eparhiei.
adresă administrației provinciei Kaunas și Sovietului Suprem Al doilea pas al Partidului în aservirea Bisericii l-a
al Republicii, cerând să fie reprimită ca femeie de serviciu la constituit epurarea. Unii ierarhi simțind această amenințare
sanatoriu. De fiecare dată, Comitetul executiv i-a răspuns că s-au retras. Așa sunt cazurile mitropoliților Tit Simedrea al
el nu era birou de plasare și că, prin urmare, nu era obligat să-i Bucovinei și Nifon Criveanu al Olteniei. În lista ierarhilor
dea un serviciu ”. care trebuiau înlocuiți se aflau și mitropolitul Nicolae Bălan,
3
Lupta împotriva Bisericii, cu toate îngrădirile publice, care, până la moartea survenită în 1955, a fost protejat de
de organizare și funcționare, a avut ca obstacol în preoți și Petre Groza, membru din 1911 al Corporațiilor bisericești din
învățători, în credincioșii practicanți din acele vremi. Chiar Transilvania. Episcopul de la Arad, Andrei Magieru, având
conducătorul Statului, Gh. Gheorghiu-Dej, remarca faptul că un sfârșit tragic, otrăvit. De același ,,tratament” s-a bucurat
învățătorii și clerul sunt, cu mici excepții, potrivnici regimului și Sebastian Rusan, mitropolitul Moldovei, și Grigore Leu,
de tip sovietic și că unanimitatea țărănimii, 76 % din populația episcopul Hușilor.
țării, 12 milioane de oameni, sunt credincioși și nu-i putem Au fost înlăturați din scaunele arhierești: patriarhul
face peste noapte materialiști . Nicodim Munteanu, mitropolitul Irineu Mihălcescu al
4
Vom încerca să vedem care au fost mecanismele Moldovei, amândoi decedând în condiții neelucidate.
de control ale Bisericii: apropierea, epurarea, colaborarea. Emilian Dumitru Antal, trimis de la București la Toplița
În perioada anilor 1948-1953, arhiereii și preoții care unde a fost stareț până în 1971. Tot de la Patriarhie,
își începeau activitatea pastorală trebuiau să depună un vicarul Athanasie Dincă a fost trimis la Căldărușani. Tot la
Jurământ de credință ,,de a apăra Republica Populară mănăstire, de astă dată la Cernica, a fost trimit mitropolitul
Română împotriva dușmanilor din afară și dinăuntru”. Basarabiei, Efrem Enăchescu. La această mănăstire din
Ministerul, apoi Departamentul Cultelor, a devenit un for de apropierea Bucureștiului și-a sfârșit viața pământească și
mitropolitul Vasile Lăzărescu al Banatului.
3 Sergiu Grossu, Biserica persecutată. Cronica a doi români în
exil la Paris, trad. Mioara Izverna, Editura Compania, București, 4 Cristian Vasile, Biserica Ortodoxă…, p. 219.
2004, p. 136. 5 Cristian Vasile, op. cit., p. 211.

Pag. 8