Page 17 - Morisena7_2017
P. 17

Revistă trimestrială de istorie



        său, magistrul Leukus (Lőkös -l.m.), ultimul moare între  Dar ne mișcăm pe un teren prea tare minat de supoziții.
        24.08.1304–17.06.1308 , fortificația de la Ilidia trece în   Să  amintim  fugitiv  și  opiniile  mult  mai  vechi;  în
                             31
        proprietate regală (atestată astfel în anul 1312). Engel P.  1877, PESTY Frigyes afirmă deja că neamul lui Laurențiu
        afirmă implicit că Laurențiu din 1279 este identic cu cel  (1263) nu este amintit de către izvoarele cunoscute  și că
                                                                                                           40
                                  32
        din 1291 și cu cel din 1308 . Conform unui document,  în Liber Dignitariorum  (~1810) se susține faptul că el
                                                                                   41
                       33
        datat  17.06.1308 ,  Ladizlaus,  vayvoda  Transsilvanus  et  face parte din neamul Osl(i), ramura de Csorna, caz în care
        comes de Zounuk (i.e. Ladislau de genere Kán ), spune   el ar fi strămoșul liniei Kanizsai . În fapt, acest Laurențiu,
                                                   34
                                                                                          42
        că magistri Laurency este proximi nostri bone memorie ,   de genere Osl(i), a trăit mult mai târziu . Pesty amintește și
                                                         35
                                                                                               43
        magistri Leukus  fratris nostri bone memorie  și magis-  simpla afirmație a lui [Samuel] Timon din 1734 , preluată
                      36
                                                 37
                                                                                                       44
        tri Laurency patris sui (i.e. magistri Leukus -n.m.). Deci,   necritic de [Carolus] Wagner, Nagy Iván, Fejér [György],
        dacă acest Laurențiu (1308) este identic cu Laurențiu (1279,   Lugossy József , care, la vremea lor, afirmau că Laurențiu
                                                                           45
        1291), atunci și †Leukus  și †Laurentius (1308) aparțineau   (1263) ar fi aparținut de neamul Hedervári (i.e. de genere
                             38
        de neamul Kán. Dar, iarăși, nu putem face o legătură clară   Heder, ramura Hédervári ). Într-adevăr, există un anonim
                                                                                    46
        între Laurențiu (1308) – Laurențiu (1279, 1291) și rămâ-  Laurențiu în familia Hedervári, care este menționat în anul
        nem în zona presupunerilor. Mai mult; ipoteza se învârte și   1255, dar acesta este fiul lui Hedrik.
        în jurul traducerii/înțelegerii a două cuvinte cheie – proxi-
        mus și frater – în contextul informațional al textului. În   În concluzie, Laurențiu, banul de Severin din 1291,
        opinia lui WERTNER Mór, prin primul termen, voievodul   cu siguranță nu era de genere Aba și probabil nu aparținea
                                                                              47
        Ladislau de genere Kán indică faptul că magistrul Lau-  nici neamului Kán . Foarte posibil ca el să fi purtat titlul
        rențiu nu este rudă de sânge cu el, ci ei se înrudesc doar   de ban și în anul 1279.
        prin alianță, iar prin frater arată că este rudă de sânge cu   Demnități multiple
        Leukus. Astfel, magistrul Laurențiu doar s-ar fi căsătorit cu   Din păcate, pare că un nefericit lapsus calami l-a făcut
                            39
        o fată din neamul Kán , care ar fi fost mama lui Leukus.  pe Viorel ACHIM să afirme că, în secolul al XIII-lea, banul
                                                              de Severin nu a îndeplinit concomitent și alte demnități.
        existentes ... (Pesty, 1882, pp. 136–151, doc 62; p. 138; Szent-  În fapt, există mai multe dovezi documentare că lucruri-
        pétery, Borsa, 1961, pp. 200–201, doc 2832).          le nu stau deloc așa, iar acest lucru se știe deja din anul
                Pentru comitatul Sumplio (Somlyó -l.m.), vide Pesty, 1880,   1877. Atunci, PESTY Frigyes a publicat o listă comentată
           b
        pp. [425]–427.                                        a banilor de Severin  din care reiese clar că fenomenul
                                                                                48
                Patak, qui alionomine Woya nominaretur apare într-un act
            c
        regal din anul 1342, care a supraviețuit într-un document din  în fapt, Pobur -n.m.), așezare necunoscută pentru editorii DIR
        20.05.1378  al  Comes  Jacobus  de  Scepus  Judex  Curie (Pesty,  (DIR, XIV, C. Tr, I, p. 67, doc 93, nota 1), se afla în comitatul
        1882, pp. 136–151, doc 62; p. 138).                   Arad, în vecinătatea moșiei Diós (sic! Gyous ~ Gyows), iar la
                Pesty, 1880, p. [425]; Idem, 1882, pp. 136–151, doc 62; p.   data de 1.08.1330 era deja în posesia cistercienilor de la Igriș
           d
        138; Idem, 1884, p. 261.                              (Wertner, 1908, p. 129); pentru localizare vide Blazovich et alii,
        31  EO, II, p. 408, doc 41.                           1996, p. 227: Pabar).
        32  adică, Laurențiu (1279, 1291, 1308).              40    Lőrincz  nemzetsége  nem  említtetik  az  ismert  forrásokban
        33  Nagy, Nagy, Véghely, 1871, pp. 117–118, doc 135; pentru  (Pesty, 1877, p. 250).
        traducerea în limba română DIR, XIV, C. Tr, I, p. 67, doc 93.  41  i.e. LENDVAY Ignác Márton , Libri Dignitariorum [Saecu-
                                                                                        a
        34  vide Sălăgean, 2007, pp. 8–9.                     larium], Országos Levéltár (MOL, Budapest), Kamarai Levél-
        35  ruda noastră de bună pomenire (DIR, XIV, C. Tr, I, p. 67,  tár, OL E683, 1. Kötet: Dignitates saeculares (ms, ~1810).
        doc 93).                                                     LENDVAY Ignác Márton [* ~1739, Ebergőc, Sopron, HU;
                                                                 a
        36  Lőkös (l.m.).                                     † 23.10.1814, Buda]; consilier și arhivar al arhivei camerale din
        37  fratele nostru de bună pomenire (DIR, XIV, C. Tr, I, p. 67,  Buda, director al acesteia (1800–'11).
        doc 93).                                              42  Liber Dignitariorum irja, bogy az Osl nemzetségbl való volt,
        38  decedat între 24.08.1304 și 17.06.1308 (EO, II, p. 408, doc.   és »de Csorna« melléknévvel hozza fel, a mely esetben Lőrincz a
        41).                                                  Kanizsayak törzse volna (Pesty, 1877, p. 250).
        39  Már most az a kérdés, hogy a nevezettek és László vajda  43  Engel, 2003b, sub voce Osli nem[beli], 4. tábla: Csornai, 5.
        között  mily  rokonsági  viszony  létezett?  Ha  a  nemzetségbeli  tábla: Kanizsai; acest magistru Lőrinc este activ între 1308–'30,
        rokonságot  eleve  kizárjuk,  nem  tesszük  ezt  a  birtokviszonyok  comite de Zala, † 9/12.11.1330, la Posada, în Valahia.
        miatt,  hanem  a  vajdának  a  rokonság  meg  jelölésére  használt  44  ... unum Laurentium, ùt opinor Hedervarium, ... (Timon, 1734,
        kifejezései  alapján.  A  vajda  Lőrinczet  «proximus»-nak,  fiát  p. 39).
        azonban már «frater»-nek mondja; ez nem véletlen, nem szeszély.  45  în 1855, LUGOSSY József doar preia opinia lui TIMON
        A «proximus»-szal azt akarja kifejezésre juttatni, hogy Lőrincz  Samuel (Timon szerint Hédervári -Lugossy, 1855, p. 180).
        mester neki nem nemzetségbeli, nem is közeli vérrokona, hanem  46  Engel, 2003b, sub voce Héder nem[beli], 1. tábla: Hédervá-
        csak sógorság utján tartozik hozzá; fia Lőkös mint frater már  ri ág.
        vérrokona; az egész tehát úgy magyarázandó, hogy Lőrincz egy  47  pentru ENGEL Pál, Laurențiu și tatăl său constituie ramura
        Kán n[em]b[eli]. leányt ... (Wertner, 1908, p. 129).  de Ilidia (illyédi ag) a neamului Kán (apud Zsoldos, 2011, p. 324).
              Tot Wertner M. arată că pământul numit Pukur (Pucur;  48  Pesty, 1877, pp. 248–293.


                                                                                                         Pag. 15
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22