Page 10 - Morisena 1 (5) / 2017

MORISENA, anul II, nr. 1 (5)/2017 Revistă trimestrială de istorie

- Traian Babescu, Monografia comunei Fârdea, Dr. Péter Wéber adaptate pronunţiei fie a limbii române, fie a limbii maghi- domniei regelui Ştefan I. Ahtum sau Optumu, cum lati-
2
Edit. Mirton, Timişoara, 2003, 166 p. (Szeged - Ungaria) are - în Banat, avem de-a face cu două personaje ce intră în nizat îl aminteşte August Treboniu Laurean în Istoria sa,
3
- Napoleon Ceauşescu, Monografia comunei această categoriei a eroilor legendari care, în istoriografia respectiv Ajtony, în istoriografia maghiară, este prezentat
Margina, vol. IV, Lugoj, Edit. Dacia Europa Nova, Personaje legendare din Evul română, au fost desemnaţi să reprezinte autohtonicitatea în cronica lui Anonymus ca un „duce” care s-a botezat la
2004, 192 p. şi capacitatea de organizare a românilor în forme statale, Vidin în rit bizantin şi ar fi urmaşului lui Glad, care, lasă
- Napoleon Ceauşescu, Monografia comunei Mediul timpuriu bănăţean iar în cea maghiară să scoată în evidenţă răpândirea ele- cronica să se înţeleagă, a venit pe meleagurile timişene de
Margina, vol. III. 225 de ani de învățământ românesc, mentelor tribale maghiare şi diversitatea în deceniile de la Vidin. Însă cronica mai spune că Ahtum a fost „botezat”
Lugoj, Edit Dacia Europa Nova, 2004, în interpretări istoriografice după descălecatul în „Bazinul Carpatic”. E vorba de acel , deci era păgân înainte de botez, ba chiar ar fi trăit în pol-
- Napoleon Ceauşescu, Mărioara Ceauşescu, „dux”, adică ducele Glad pentru secolul al IX-lea şi de igamie. Or, românii, indiferent unde trăiau ei în acea epocă,
Monografia comunei Margina, vol. I, Lugoj, Edit. româneşti şi maghiare presupusul său urmaş, Ahtum, în secolul al XI-lea. Am- erau creştini în secolul al XI. Medievistul român contem-
Nagard, 2006, 328 p.; (ediția a II-a, 2013, 420 p.) bele personaje apar în vestita Cronică a notarului anonim poran Ioan Aurel Pop se fereşte să-l declare drept român
- Mărioara Ceauşescu, Monografia comunei Spaţiul Banatului de azi, asemenea regiunilor adi- (Anonymus) din secolul al XIII-lea, dar cel din urmă per- pe Ahtum sau pe Glad, dar ţine să compenseze această reţi-
Margina, vol. II. Un colț de țară... o pagină din Istoria acente situate la nord de frontiera Imperiului Roman mu- sonaj este consemnat şi în Legenda Vieţii Sfântului Ger- nere a sa prin accentuarea prezenţei populaţiei româneşti
4
Națională, Lugoj, Edit. Nagard, 2006, tată din nou pe Dunăre după 271 d. H., a intrat pentru o hard la care s-a scris cel mai probabil începând cu sfârşitul în zonă. Într-o carte de popularizare a istoriei românilor,
- Monografia comunei Tomeşti, coord. Mircea perioadă de câteva secole într-o zonă cenuşie a istoriei. secolului al XI-lea, deci la câteva decenii distanţă de con-
Matei, Lugoj, Edit. Nagard, 2007, 160 p. Cenuşie, dar nu întunecată, pentru că date referitoare la sumarea evenimentelor descrise în ea. În fond, e vorba de
- Petru Ursulescu, Ana Ursulescu, Curtea. File mari evenimente, migraţii, noi populaţii şi chiar personaje două confruntări armate cu doi conducători locali care au
de istorie, vol. I, De la origini până la Unirea din istorice au continuat să apară în diferite surse scrise, cu stăpânit teritoriul Banatului de mai târziu şi chiar mai mult
1918, Timişoara, Edit. Eurostampa, 2011, 444 p. precădere romane, apoi bizantine şi în final, ungare. To- de atât, în cazul lui Ahtum sau Ajtony, cum figurează el
- Ana Ursulescu, Ţinutul Făgetului. Comunitate, tuşi, în teritoriul în care s-a regăsit şi Banatul de mai târziu în istoriografia maghiară. Cronologic, Glad este cel care,
biserică şi şcoală între anii 1842-1918, Timişoara, nu au existat practic până la înglobarea acestuia în Regatul conform scriselor lui Anonymus, a avut de înfruntat oastea
Edit. Eurostampa, 2012, 398 p. Ungar condiţiile care să fie permis apariţia unor izvoa- unor căpetenii tribale maghiare chiar odată cu descălecatul
- Ciprian Mert, Sintești - picuri de istorie, 2012, re istorice contemporane secolelor X-XI, secole asupra acestora în Pannonia. Deşi Anonymus nu pomeneşte niciun-
268 p. cărora stăruieşte şi lucrarea de faţă. Asta nu înseamnă că de de ce neam era acest Glad, menţionează că armata sa a
- Dan Buruleanu, Ioan Traia, Răchita. Monografie pe acest teritoriu nu ar fi existat forme mai dezvoltate ale fost compusă din luptători cumani, bulgari şi valahi (blaci).
ilustrată, Timişoara, Edit. Solness, 2013, 176 p. organizării sociale şi chiar politice, dar aceste forme, des- Ideea că Glad ar fi fost român apare ca o certitudine în
pre care aflăm din izvoare scrise la mai multe decenii sau
- Mărioara Ceauşescu, Napoleon Ceauşescu, istoriografia românească încă din secolul al XIX-lea, con-
Album Monografic al comunităților Margina și Zorani, chiar secole distanţă, nu au atins stadiul care să le fi permis tinuând acestă certitudine până în manualele de istorie ale
consemnarea lor în istorie, lipsită de orice echivoc. Astfel
1
Lugoj, Edit. Nagard, 2014, 758 p. că pentru a reconstitui istoria din Evul Mediu timpuriu a zilelor noastre. Românitatea lui Glad, dar şi a lui Ahtum
- Monografia comunei Ohaba Lungă, lucrare acestui spaţiu nu ne rămân decât izvoare de tipul cronicilor au devenit parte a percepţiei istorice româneşti. Glad devi-
elaborată de Coțolan Voichița intreprindere individuală, şi hagiografiilor. Nici nu ar fi fost poate nicio dificultate ne astfel parte a panteonului de eroi naţionali, fiind cinstit
ca român, la fel precum Menumorut şi Gelu. În operele
2014, 170 p. în construirea naraţiunii istoriei acestor locuri, dacă nu ar unor istorici români din secolul al XIX-lea, în plin avânt
- Dan Buruleanu, Ioan Traia, Bucovăţ. fi intervenit un element insignifiant creatorilor de izvoare
Monografie ilustrată, Timişoara, Edit. Solness, 2016, scrise din Evul Mediu timpuriu, dar cu atât mai acerb ve- de istoriografie naţional-romantică, Glad este rebotezat în
Claudiu, după cum Gylas în Ardeal devenise Gelu, iar în
166 p. hiculat de către istoricii modernităţii şi cei contemporani: istoriografia maghiară, Gyula. Ţara lui Glad capătă denu- Voievodatul lui Glad și Ahtum (sec. IX-XI)
- Ioan Traia, Cătălin Balaci, Groși. Contribuții etnicitatea, naţionalitatea, caracterul naţional. mirea de Timişiana, cu toate că nici în memoria colecti-
monografice, Timişoara, Edit. Eurostampa, 2016, 166 p. Diferenţele majore de interpretare a istoriei spaţiului vă şi nici în izvoarele contemporane ale acelor timpuri nu
Trecând de la această înşiruire la o analiză aplicată de convieţuire româno-maghiar, incluzând aici şi Banatul, există consemnată o asemenea ţară. În schimb, isto- Ioan Aurel Pop prezintă formaţiunea statală a lui Glad şi
a lucrărilor şi izvoarelor edite şi inedite folosite, a sunt binecunoscute. Interpretarea unuia şi aceluiaşi izvor riografia maghiară îl „naţionalizează” şi ea pe acest Glad Ahtum, fără nici un dubiu, ca românească. În istoriografia
5
aparatului critic şi a limbajului utilizat, putem spune sau chiar a frazelor și cuvintelor dintr-un text medieval a care devine Galád, iar unul dintre cei mai avizaţi istorici maghiară, originea lui Ahtum este tratată mai diversificat.
că unele lucrări reprezintă contribuţii indiscutabile la dat naştere la istorii şi conştiinţe istorice cu totul diferite medievişti maghiari consideră că ar fi vorba de un personaj is- O bună parte a istoricilor maghiari văd în Ahtum/Ajtony un
cunoaşterea evoluţiei istorice a nord-estului Banatului şi, nu o dată, diametral opuse. În mod special e valabilă toric care a trăit „cu certitudine” după descălecatul maghiarilor, potentat maghiar local rebel faţă de regele Ştefan I, ceea ce
şi la îmbogăţirea patrimoniului monografic bănăţean această constatare când vorbim de Evul Mediu timpuriu argumentând că aşezările cu denumirea Glad sau Galád, a şi atras după sine conflictul între cei doi. Alţii îl consideră
şi nu numai, fiind apreciate şi chiar premiate. Şi cele pe aceste meleaguri, căci aceasta este perioada istorică care s-ar trage de la numele stăpânului, au apărut abia după a fi de origine cazară, oricum, turcică sau bulgară veche,
care nu valorifică toate izvoarele cunoscute, care sunt când se pun bazele unor formaţiuni statale, când românii descălecat. Mai departe, Györffy György afirmă cu ace- atribuindu-i-se tezaurul de la Sânnicolaul Mare. Istoricul
dezechilibrate în privinţa raportului dintre partea şi maghiarii îşi fac debutul în istoria politică a spaţiului pe eaşi certitudine că acest Glad a fost „un potentat al uniunii Remus Mihai Feraru atrage atenţia asupra numelui „vă-
istorică şi cea etnografică sau nu oferă o analiză critică care îl locuiesc până în zilele noastre. De aici, concurenţa tribale maghiare” deoarece, zice Györffy, împăratul Cons- dit turanic” a lui Ahtum, dar consideră necesar să adauge
a informaţiilor utilizate şi nu excelează prin rigoare pentru antecedenţa istorică pe aceste meleaguri, căutând tantin menţioneaza în 950 că la nord de Dunăre locuiesc că „nu este exclus ca el să fie chiar român”, argumentând
ştiinţifică, pot constitui baza unor viitoare cercetări astfel de mai bine de două secole să-şi legitimeze prezenţa triburi maghiare. Istoricul maghiar anulează total afirmaţia cu întinderea teritorială a stăpânirii sale peste regiuni ale
monografice scrise cu mai multă rigoare. sau moştenirea istorică. Similar spaţiului transilvănean, lui Anonymus, cum că acest Glad ar fi fost strămoşului lui
Chiar dacă în nord-estul Banatului îşi are originea şi în cel bănăţean ne întâlnim cu aceleaşi tipare de inter- Ahtum, cel menţionat şi în Legenda Sfântului Gerhard şi 2 Györffy György: István király és műve, Gondolat, Budapest
cercetarea monografică bănăţeană, exemplul preotului pretare istorică a izvoarelor şi de legitimare a stăpânirii al cărui ducat a fost cucerit de oştile lui Csanád în timpul 1977, 163-176.
cărturar Partenie Gruescu nu va fi urmat mai bine ulterioare, fie ea maghiară sau românească. Dacă în cazul 3 Tiberiu Ciobanu: op. cit. p. 63-65.
4 Ioan-Aurel Pop: Rădăcinile medievale ale regiunii (provinciei)
de un secol, dar după 1990 aproape toate localităţile Transilvaniei avem de-a face cu personaje precum Gelu, 1 Tiberiu Ciobanu: Istoriografia românească de la începutul se- istorice Transilvania (sec. IX-XIII), p.151-156.
importante din zonă se pot mândri cu monografii Gyula, Iuliu, Gylas, iar în zona Crişanei cu Morut, Menu- colului al XIX-lea până la Marea Unire privitoare la Evul Mediu 5 Ioan-Aurel Pop: Istoria românilor, Litera international, Bucu-
tipărite sau în curs de tipărire. morut, Ménmarót - personaje ale căror nume au fost şi ele bănăţean, Eurostampa, Timișoara 2008. reşti, 2011, p. 55-56.

Pag. 8 Pag. 9