Page 13 - Revista Morisena

Revistă trimestrială de istorie

Dr. Constantin-Tufan Stan cel ce îndrăznește ca să suprime dezvoltarea unui popor
(Lugoj) în beneficiul altuia – acela dușman este țării noastre – e
grădinar nepriceput. Să învățăm unii de la alții și astfel
să ne cultivăm cât mai mult, căci acesta este scopul unui
Ioan Vidu: file din istoria stat.” („Drapelul”, III, 95-96, 1903, 1-2)
„Un alt bărbat de stat, deputatul țării și preotul
disputelor interetnice J. Hock, într-o conferință de astă-iarnă, vorbind despre
în Imperiul Austro-Ungar cultură, zicea între altele: «Cultura unui popor se bazează
pe știință și artă; una fără de alta nu poate produce cultura.
Poporul ce cultivă numai știință este ca și vulturul căruia
Ioan Vidu, pe frun- i-ai tăiat o aripă, iar cel care cultivă și arta e ca vulturul cu
tea căruia a strălucit dia- două aripi, ce, zburând cu maiestate, se avântă în regiuni
dema de prinț al doinelor înalte, făcând ca tot aerul dimprejurul său să vibreze, să
– prin care a insuflat tremure…» Frumoasă asemănare! Frumoase cuvinte! Să
românilor bănățeni și arde- le luăm aminte! Să le luăm aminte, căci un alt preot, de-
leni neostoitul său dor al nostru, din comitatul Aradului, iată ce-mi zicea acum
de Unire –, a fost, deo- vreo patru săptămâni: «Drapelul» vostru de la Lugoj e
potrivă, un sensibil poet, plin numai de concerte, fără de care putem trăi». Adevărat
prodigios culegător de că și vulturul poate trăi fără de o aripă, dar, sărmanul, nu
folclor, talentat cronicar, se mai poate avânta în regiunile lui; astfel și iubiții mei
eseist și memorialist, so- crișeni pot trăi și fără muzică. Da, căci cel ce doarme, are
ciolog, pasionat istoric lipsă de liniște. Toiul sunetelor nu este pentru el, căci se
și chiar lingvist și ar- deșteaptă din somn. El, sărmanul, visează…, și freamătul
heolog. Contribuțiile sale sunetelor sociale sunt pentru el infestătoare. Aceasta este
literare (cronici muzi- adevărata pasivitate și nu care o propagă «Drapelul» din
cale, crochiuri literare și Lugoj!” (Ibidem)
lingvistice – publicate în Tematica relațiilor
„Drapelul”) ni-l prezintă interetnice constituia
într-o inedită ipostază: aceea de cărturar și povățuitor al un element sensibil și
neamului în momente de grea cumpănă pentru afirmarea pentru Valeriu Braniște.
și conservarea moștenirii identitare. Cumpănit, sfătos, dar Un mic incident, petrecut
ferm în mânuirea condeiului, ironic, chiar caustic – fără la concertul festiv de pe
a depăși granițele unui ton condescendent, civilizat – în scena Arenelor Romane,
spumoasele sale pamflete cu iz politic, neînfricat în fața cu prilejul Marii Expoziții
meschinelor șicane ale reprezentanților administrației, Jubiliare (București,
Vidu a fost o personalitate exemplară, un vizionar care 1906), a avut darul să dis-
s-a identificat cu aspirațiile celor umiliți și obidiți. Chiar torsioneze, într-o oarecare
dacă a activat – mai mult formal, în ultimii ani de viață măsură, ampla efuziune
– în fruntea organizației liberale lugojene, modestia, patriotică a evenimentului,
integritatea sa morală și intransigența acțiunilor sale au interpretarea pieselor în
fost mai degrabă ale unui autentic democrat, de cea mai limba germană de către
curată factură europeană, slujind, cu verbul și lira – muze corul german din Bucureşti determinând protestul lui
cărora li s-a închinat –, năzuințele de dreptate națională, Nicolae Iorga. Animat de o viziune modernă, europeană
politică și socială ale conaționalilor săi. a problematicii interculturalităţii şi a plurietnismului, V.
În câteva fragmente din pilduitoarele sale texte Branişte a dat o interpretare justă animozităţilor generate
publicate în presa vremii, sunt surprinse, cu tușe fine, de intervenţia marelui istoric, în spiritul proverbialei
aspecte privind problema naționalităților în Imperiul moderații și toleranţe bănăţene: ,,Întreaga scenă ne-a cam
Austro-Ungar, alături de câteva memorabile aprecieri jenat, căci noi formam majoritatea absolută a publicului
formulate de Valeriu Braniște la început de veac XX: din Arene, şi, în urma dispoziţiunilor sufleteşti în care
„Un bărbat maghiar de valoare a zis odată că Ungaria ne aflam, nimic n-a fost mai departe de noi decât a ne
numai așa e frumoasă, cum e, căci apare ca și o grădină amesteca în această daraveră casnică, la care, pe lângă
împodobită cu diferite flori, care cu mult mai frumos tot interesul particular ce ni l-a oferit, tot mai bucuros
aspect îți dă decât uneia semănată numai cu rapiță. Vântul n-am fi fost de faţă.
timpurilor comunică praful fructificațiunii de pe o floare Incidentul provocat de Iorga în Arene a fost că a
pe alta, prin ceea ce se dă însă la nobilitarea fieștecăreia. protestat contra faptului că corul german din Bucureşti
Așa stăm și cu popoarele, respectiv naționalitățile acestei a cântat la Festivalul nostru nemţeşte, aducând în limba
țări: este menirea noastră ca să ne cultivăm unii pe alții, și germană omagii României şi regelui român. Aceşti

Pag. 11