Page 13 - morisena12_18

Revistă de cultură istorică

Mare patriot, Iuliu Vuia a luat parte activ la acţiunile tru prima oară, Editura „Analele Banatului”, Tipografia
premergătoare înfăptuirii Marii Uniri, el fiind ales, prin- „Union”, Timişoara, 1930. Referinţe: Necrolog, în „Foa-
tre altele, la 25 octombrie 1918, ca membru în Consiliul ia diecezană”, nr. 24, Caransebeş, 1933, p. 4-5; Ludovic
Naţional Român din Caransebeş. În calitate de delegat al Ciobanu, Iuliu Vuia, pedagog şi luptător naţional, Timi-
acestuia, Vuia a participat, în zilele următoare, la organi- şoara, 1934; I. D. Suciu, Literatura bănăţeană de la înce-
zarea consiliilor naţionale locale din satele bănăţene şi la put până la Unire. 1582-1918, Timişoara, 1940, p. 265-
alegerile de delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de 267; D. Onciulescu, Date şi momente inedite din viaţa şi
la Alba-Iulia. Iuliu Vuia va lua parte şi el, în calitate de activitatea lui Iuliu Vuia, în „Buletinul informativ”, nr.
reprezentant al Reuniunii învăţătorilor din protopopiatul
Timişoarei (fiind desemnat să conducă întreaga delegaţie
a învăţătorilor din Banat), la măreţul act istoric de la 1 de-
cembrie 1918, în urma căruia ţinutul său natal, Banatul,
dimpreună cu Transilvania, Crişana, Sătmarul şi Maramu-
reşul s-au unit cu Regatul României, desăvârşindu-se, ast-
fel, statul naţional unitar român.
El a fost ales, de asemenea, în Marele Sfat Naţional
de la Sibiu. Iuliu Vuia a organizat şi condus Congresul în-
văţătorilor din Banat şi Transilvania, ce a avut loc, în 24
februarie 1919, la Sibiu; a fost ales preşedinte al Casinei
române şi al Casei Naţionale din Caransebeş; a înfiinţat
Ateneul popular de aici şi a fost ales preşedinte al Aso-
ciaţiei profesorilor secundari – secţia Caransebeş; a fost
deputat în Parlamentul României pentru Cercul electoral
Bocşa şi a iniţiat o mare colectă pentru realizarea, la Alba
Iulia, a monumentelor închinate lui Horea, Cloşca şi Cri-
şan, dar şi pentru construirea în Bucureşti a unui cămin Mormântul lui Iuliu Vuia, la Caransebeș.
pentru studenţii bănăţeni.
În semn de recunoştinţă pentru neobosita activitate
pe care a depus-o în slujba neamului şi a ţării sale, Iuliu 7-8, Timişoara, 1972; Idem, Iuliu Vuia – un distins cărtu-
Vuia a fost decorat cu Ordinul Naţional „Steaua Româ- rar bănăţean, Muzeul Şcolii bănăţene, Timişoara, 1984;
niei” în grad de ofiţer, cu „Răsplata muncii”, clasa I şi cu I. Munteanu, V. M. Zaberca, M. Sârbu, Banatul şi Marea
Ordinul „Ferdinand I”. Unire din 1918, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara,
Iuliu Vuia s-a pensionat la 24 iulie 1930 și s-a stins 1992; Gheorghe Luchescu, Din galeria personalităţilor
din viaţă peste doar câţiva ani, în 1933, la Caransebeş. A timişene, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 1996, p.
fost înmormântat aici, alături de bunicul său matern, Con- 312; Ioan Olărescu, Iuliu Vuia (1865-1933), în lucrarea
stantin Diaconovici Loga. Comloşu Mare şi Lunga. Repere istorice. Oameni care
Opera (selectiv): Fragmente din istoricul peda- au fost, Editura Eurostampa, Timişoara, 2001, p. 78-81;
gogicului confesional greco-ortodox român din Arad, Tiberiu Ciobanu, Personalităţi bănăţene participante la
Arad, 1887; Curs complet de istoria universală a peda- înfăptuirea Marii Uniri – Iuliu Vuia, în „Praeuniversi-
gogiei, Caransebeş, 1892; Cartea de învăţătură pentru taria”, anul V, nr. 5 (18), Timişoara, decembrie, 2009,
şcoalele de repetiţiune economice precum şi pentru alte p. 8; Idem, Iuliu Vuia, în Istoriografia românească din
institute, Caransebeş, 1894, 400 p.; Şcoalele româneşti perioada 1918-1948 referitoare la Evul mediu bănăţean,
bănăţene în secolul al XVIII-lea, Orăştie, 1896; Să avem Editura Eurostampa, Timişoara, 2009, p. 23-49, 281-
conştiinţa demnităţii noastre, Orăştie, 1897; Organizarea 286; Idem, Iuliu Vuia, în Cărturari români cu preocupări
noastră economică, Orăştie, 1912; Carte de cetire (pentru referitoare la istoria medievală a Banatului. Cuprinderi
clasa a II-a), Orăştie, 1912; Curs practic de limba română biobibliografice, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010,
(pentru clasele III-VI), Arad, 1913; Contribuţii la istoria p. 74-81, 167-168; Idem, Iuliu Vuia, în Istoriografia ro-
şcoalelor bănăţene, Arad, 1923; Districtus Valachorum. mânească din secolul al XIX-lea şi prima jumătate a se-
Cercurile româneşti bănăţene, în „Analele Banatului”, II, colului al XX-lea referitoare la Banatul medieval, vol.
nr. 2-3, Timişoara, 1929; Districtus Valachorum. Cercu- I-II, Editura Eurostampa, Timişoara, 2010, p. 255-274 (în
rile româneşti bănăţene. Cele din Timiş reconstruite pen- vol. I) şi p. 235-239 (în vol. II).

Pag. 11