Page 21 - Morisena 4_2017

Revistă trimestrială de istorie

condusă de „transfugul” Csanád, l-a atacat pe Ahtum. El al evenimentului din 1241, misionarul catolic Rogerius,
nu insistă asupra acestei confruntări, ci este preocupat consemnează în lucrarea Carmen miserabile că
să sublinieze ideea că, după înfrîngerea lui Ahtum şi populaţia care s-a adăpostit şi a scăpat cu viaţă a fost
ocuparea Banatului de către unguri „începe expansiunea cruţată de tătari, pentru că aceştia aveau nevoie de
elementului maghiar în acest ţinut” . braţe de muncă care să le asigure cantitatea de alimente
37
necesară. Aşadar, nu a putut fi vorba de o exterminare
Lucrările mai recente plasează evenimentele totală care să ducă la întreruperea procesului de locuire
respective în anii 1028-1030, când este greu să se în Banat. Ion Stoia-Udrea a acordat o atenţie specială
vorbească despre o ocupare efectivă a întregului Banat, districtelor ca forme de organizare administrativ-
ca şi despre o reală „expansiune a elementului maghiar”. teritorială româneşti, văzând în acestea elementul de
Aceste procese erau atunci abia la început. De fapt, bază al procesului de continuitate a populaţiei româneşti
chiar Udrea arată că nobilimea maghiară s-a putut aşeza în Banat. „Pentru regiunea montană şi cea a dealurilor,
atunci în Banat numai în raport cu donaţiile făcute de până unde se întind districtele valahe – scrie Ion Stoia-
regele Ştefan I, donaţii care au fost sporadice, pentru Udrea – credem că nimeni nu se gândeşte să conteste,
că proprietăţile feudale în Banat aparţineau nobilimii nu numai majoritatea absolută, ci aproape exclusivitatea
valahe; or regele maghiar nu putea dispune de aceste elementului românesc” . Dar şi „la câmpie – adaugă el
43
proprietăţi decât printr-o deposedare forţată, pe care – deşi înfăţişarea etnică se împestriţează mai mult, totuşi
nu ar fi putut-o face, pentru că nu avea nici un interes nu aşa de tare, ca să poată ascunde complet fondul care şi
să ridice nobilimea română împotriva lui . Afirmaţiile aici este tot românesc”. Astfel o diplomă de la 1375 a lui
38
de mai sus sunt mai mult deducţii logice ale autorului Ludovic I se adresează „militibus, nobilus, clientibus,
decât argumente istorice bazate pe surse şi stau mărturie et valachalibus, et aliis familiis in comitatu seu districtu
pentru stadiul unei anumite istoriografii militante, de Temeskuz”, ceea ce denotă că elementul românesc liber
popularizare. Pe de altă parte, cercetările recente arată – iobagilor nu li se făceau astfel de apeluri oficiale – era
că, în principiu, Udrea nu se înşela când afirma că regele destul de numeros şi răspândit în ţinutul Timişului. De
Ştefan I nu a putut guverna efectiv Banatul: „După 1028- altfel, tot în cuprinsul comitatului Timiş găsim amintite
1030, în ciuda morţii lui Ahtum, a înfiinţării episcopiei în veacul al XV-lea şi districtele valahe – afară de cele
catolice şi a instalării unui trimis regesc la Morisena- opt severinene – „Swdya, Monostor, Bosar, Supan şi
Cenad, lucrurile nu au apucat să se schimbe prea mult în Twerd” , adică Sudea, Mănăştiur, Jupani şi Fârdea.
44
Banat. Biserica de rit răsăritean a trecut pe plan secund, Luat în ansamblu, studiul lui Ion Stoia-Udrea, Banatul
casa regală stabilind poziţia privilegiată a bisericii în prima jumătate a mileniului nostru, se constituie
romane şi acordând acesteia importante donaţii. Pe când într-o reuşită incursiune în istoria Banatului medieval
noile realităţi păreau să se consolideze, a intervenit până la cucerirea acestuia de către turci. Lucrarea este
moartea regelui Ştefan I (1038), după care au izbucnit în elaborată după cerinţele metodologice din anii ´40 ai
regat puternice lupte interne şi s-au manifestat tendinţe veacului trecut. Temeinica documentare este evidentă,
ale împăraţilor germani de a supune statul maghiar” . făcându-se trimiteri la sursele de bază ale istoriei
39
Este de reţinut poziţia critică pe care Ion Stoia-Udrea medievale din aceste părţi ale Europei. O deficienţă
o ia faţă de istoricul maghiar Szentkláray, care plasa a aparatului critic este totuşi lipsa anului apariţiei
existenţa comitatului Caraş în Banat „încă din timpul la unele lucrări. Istoricul, scriitorul, traducătorul,
lui Ştefan I” . Istoricii care au cercetat existenţa editorul, jurnalistul şi eseistul Ion Stoia-Udrea nu a fost
40
comitatelor în Banat au ajuns la concluzia că această un cercetător propriu-zis al Evului Mediu bănăţean, dar
formă de organizare teritorială, de origine străină a fost s-a aplecat cu pricepere asupra epocii, a popularizat
introdusă în zona Caraşului în secolul al XII-lea . După trecutul deopotrivă cu metoda istoricului şi a literatului,
41
supunerea Banatului de către regatul maghiar condus de făcând din articolele şi eseurile sale relatări alerte, vii,
regele Ştefan I, situaţia de aici s-a înrăutăţit tot mai mult plăcute pentru cititor. Ca toată generaţia sa, copleşită
datorită războaielor pe care regii apostolici maghiari de împlinirea Marii Uniri, dar concomitent profund
le-au dus cu Bizanţul. Punctul culminant al degradării afectată de revizionism şi de răpirile teritoriale din
situaţiei social-economice în Banat l-a constituit 1940, a fost obsedat de drepturile istorice ale românilor
năvălirea tătarilor în 1241. Unii istorici au considerat în teritoriile unite cu Regatul României la 1918, mai
invazia tătară drept un factor distructiv total, care ar fi ales ale românilor din Banat. Nu este vorba aici de
depopulat complet vaste regiuni, uşor de colonizat apoi naţionalism şovin, ci de un profund şi autentic sentiment
cu „valahi nomazi”, veniţi dinspre Balcani. Ion Stoia- naţional, de convingerea fermă că statul naţional este
Udrea subliniază şi el gravele distrugeri ale invaziei cadrul firesc de dezvoltare, organizare şi conservare a
tătare . Astăzi se ştie mai clar că tătarii au distrus masiv poporului român. Exagerările ivite uneori la Udrea –
42
bunuri materiale, îndeosebi fortificaţii, că au aprins şi ca şi la confraţii săi – în focul argumentaţiilor nu fac
aşezări, pentru a se impune prin frică şi teroare, că au decât să confirme această idee şi să-i înscrie pe toţi în
ucis pe cei care li s-au opus, că au şi cruţat populaţia contextul general european al epocii.
producătoare, pentru a o putea spolia. Martorul ocular

Pag. 19