Page 17 - Morisena 4_2017

Revistă trimestrială de istorie

sporadic, o scurtă perioadă, până în 1947. Atunci a acestui ţinut. Ion Stoia-Udrea este mai puţin sever cu
fondat şi Editura „Vrerea”. În 1948, gazeta „Vrerea” orientarea istoriografică bănăţeană a vremii sale, în care
este suprimată din ordinul autorităţilor comuniste, care el însuşi era integrat şi în care întrevede un program al
în anul următor îl vor aresta, de altfel, şi pe Ion Stoia- cercetării istorice, posibil de urmărit chiar din studiile
Udrea. Eliberat din închisoare în anul 1950, remarcabilul cuprinse în volumul prefaţat. „Abia în ultimii ani – scrie
om de cultură se va retrage în satul natal, Greoni, după el – cercetări noi, întreprinse cu totul pe alte baze, au
care va reveni cu domiciliul în Timişoara, ca în cele reuşit, schimbând chiar unghiul de perspectivă prin care
din urmă să se stabilească definitiv la Greoni, unde se au fost privite lucrurile, să provoace o serie întreagă de
va stinge din viaţă la 13 octombrie 1977. A fost unul spărturi în eşafodajul înălţat cu atâta grijă de literatura
dintre întemeietorii cenaclului literal-cultural-artistic, istorică veche, scoţând la iveală o altă înfăţişare nebănuită
improvizat în Cafeneaua Spieluhr din Timişoara, care până aici, dar absolut reală şi definitivă a epocilor şi
a stimulat dezvoltarea vieţii spirituale a oraşului. Aici, întâmplărilor. În aceste străduinţe se încadrează şi studiile
Ion Stoia-Udrea, împreună cu scriitorul Virgil Birou şi cuprinse în volumul de faţă” . Fiind, totuşi, conştient că
4
sculptorul Romul Ladea au constituit valorosul grup „studiile” cuprinse în acel volum nu erau la înălţimea
cunoscut sub numele de „Trifoiul cărăşan”. Personalitate pretenţiilor unei istoriografii de marcă, moderne, Udrea
puternică, polivalentă (poet, publicist, traducător, face câteva precizări: materialele „nu sunt lucruri
jurnalist, editor şi istoric), Ion Stoia-Udrea s-a bucurat definitive, unele sunt abia dibuiri”, dar „ele marchează
de recunoaştere ca scriitor, fiind pus la locul cuvenit în drumul spre dezvelirea deplină a adevărului istoric
cadrul istoriei literaturii. Din păcate nu acelaşi lucru s-a dincolo de orice mistificare, asupra trecutului acestui colţ
întâmplat şi cu Ion Stoia-Udrea ca istoric, căci lucrările de ţară” . Mai mult chiar, „un pas înainte pe acest drum”
5
sale istoriografice nu au fost valorizate până în prezent avea să-l constituie un volum viitor – „pus sub tipar deja,
(aşa cum ar fi meritat), decât într-o mică măsură. cu titlul Coase desdoite” – care nu a mai apărut şi despre
care nu se mai face nici o menţiune . Referindu-se la
6
Dintr-un succint text (fără titlu), un cuvânt înainte lucrarea Coase desdoite, Udrea îşi face cunoscută
al autorului la volumul Marginale la istoria bănăţeană, concepţia istorică, pledând pentru reconstituirea din
Timişoara, 1940, se pot desprinde câteva idei ale lui Ion trecut „a vieţii stării de jos, a elementului fără istorie, în
Stoia-Udrea privind concepţia sa asupra istoriografiei momentele ei de răbufnire la suprafaţă, de învolburare
bănăţene de până la el, precum şi orientarea programului întru răzvrătire şi răscoală”; aici vedea el „fixate”, chiar
său istoriografic. Este evocată bogata istoriografie a şi „fragmentar, cadrele noii prezentări istorice a
Banatului, scrisă de autori străini, în limbile maghiară, provinciei” . Ion Stoia-Udrea – omul de largă cultură – a
7
germană şi sârbă şi este apreciată temeinicia profesională excelat prin variate proiecte şi planuri de viitor. El se
a acestor istorici, aşa cum este criticată aservirea lor faţă remarcase în timpul vieţii sale şi prin multele anunţuri –
de unele interese politice naţionaliste: „O pleiadă de verbale şi în presă – privind definitivarea a numeroase
istorici şi literaţi – oameni de talent şi serioasă pregătire lucrări de istorie, istorie a artei, literatură, care n-au mai
– timp de decenii, de veacuri chiar, s-au străduit să apărut niciodată şi pe care nimeni nu le-a văzut în
construiască o istorie aparte pentru această provincie, manuscris. O asemenea lucrare este anunţată şi în textul
spre uzul şi folosul lor particular. Adunând cu toată introductiv la Marginale la istoria bănăţeană, ca fiind în
meticulozitatea şi interpretând inteligent tot ceea ce le-a curs de elaborare. Titlul său ar fi fost Încercare pentru o
putut folosi, omiţând, ascunzând chiar, tot ce nu le-a fost istorie sinceră a Banatului, iar scopul ambiţios al lui
pe plac, ca întâmplări, date şi dovezi, ei au plăsmuit o Udrea ar fi fost ca prin ea să elaboreze „istoria completă
înfăţişare cu totul falsă a vieţii de peste veacuri a acestei şi definitivă a acestui ţinut” . Volumul în discuţie al lui
8
provincii” . Aceştia – după părerea lui Ion Stoia-Udrea – Ion Stoia-Udrea, Marginale la istoria bănăţeană, nu a
1
„au reuşit deplin să prezinte în faţa civilizaţiei vremii fost constituit din studii propriu-zise, ci din comentarii pe
noastre, şi să o facă crezută, această imagine deformată a marginea unor aspecte din trecutul acestei provincii.
vieţii istorice a Banatului” . Probabil că această constatare Mare parte din aceste marginalii sunt eseuri cu un
2
este prea critică. Exagerarea lui Udrea privind carenţele pronunţat caracter jurnalistic, având un stil alert, plin de
istoriografiei bănăţene precedente se răsfrânge şi asupra vervă şi o cuceritoare vioiciune spirituală. Încă în primul
scrierilor istorice în limba română despre Banat, apărute eseu, Comori regăsite, cuprins în volum, apare una din
până la Primul Război Mondial: „Istoriografia noastră, aserţiunile pe care Udrea a susţinut-o de repetate ori,
mergând tot pe făgaşurile tăiate de istoricii streini, nu a anume că la venirea austriecilor în Banat, teritoriul
putut destrăma această mască, aşezată aşa de trainic peste acestuia nu a fost aproape pustiu – aşa cum se arăta în
înfăţişarea adevărată a Banatului” . Este oarecum de istoriografia austriacă – sălbatic, plin de mlaştini,
3
mirare că omul de cultură Ion Stoia-Udrea – cel care necultivat şi în cea mai mare parte nelocuit. Nu credea că
pleda pentru subordonarea cercetării istorice adevărului fusese vorba despre o ţară a nimănui, pe care austriecii ar
istoric – nu descoperise în perioada pe care el o avea în fi populat-o şi civilizat-o. „Pentru românismul de aci –
vedere nici un drum propriu al istoriografiei româneşti scrie el – stăpânirea turcească nu a însemnat un dezastru,
despre Banat, nicio imagine cu „înfăţişarea adevărată” a după cum nici acea imagine a unui Banat părăginit, mort,

Pag. 15