Page 15 - Morisena 4_2017

Revistă trimestrială de istorie

Strada Golului se găseşte clădirea vechii Şcoli de ucenici Niederkorn. În partea cealaltă a pieţei este şi fosta
(actualmente sediul Serviciului Personal al uzinei). Ea alimentară „Munca”, ridicată şi ea în perioada interbelică,
a fost ridicată de către Societatea U.D.R. în anii 1928- tot pe banii muncitorilor şi pentru nevoile acestora.
1929 pe un teren mlăştinos, care mai întâi a trebuit să Piaţa Republicii este continuată de Str. Castanilor
fie desecat, apoi s-au instalat numeroşi piloni în pământ, (fostă General Dragalina). La începutul ei se afla
pe care urma a fi înălţată clădirea şcolii. Este demn de marea terasă a restaurantului Horvath (rebotezat după
menţionat faptul că, deşi clădirea are două niveluri, totuşi naţionalizare „Mureşul”), unde venea toată lumea bună
adâncimea pilonilor pe care este amplasată depăşeşte a oraşului. Lângă ea, la nr. 1, era brutăria lui Josef Gehl.
înălţimea ei. La nr. 11 se afla sediul Societăţii Reşiţene de Lectură
Ieşind din pasajul C.S.R., intrăm pe Str. Paul („Reschitzaer Allgemeine Leseverein”), înfiinţată în
Iorgovici, care este locul primelor construcţii din 1881, iar la nr. 15 era redacţia lui „Reschitzaer Zeitung”,
istoria oraşului. Acestea nu mai există din păcate, dar care a apărut între 1887 şi 1944, fiind cea mai longevivă
şi acum această stradă are o serie de obiective extrem publicaţie din istoria oraşului. La nr. 45 al aceleiaşi străzi
de interesante. Pe partea dreaptă se află alături biserica era sediul publicaţiei româneşti din perioada interbelică
evanghelică (lutherană) din 1908 şi biserica reformată „Glasul Muncitorului Român”. Pe partea stângă, la nr. 12
(calvină), tot de la începutul secolului al XX-lea. Pe era Cazinoul român, iar la nr. 72 se află Şcoala de beton
partea cealaltă a străzii sunt: vechiul sediu al Poliţiei („Eisenbetonbauschule”), înfiinţată în 1907 şi funcţională
(nr. 44), farmacia Farkas (azi „Fanimex”, nr. 46) şi şi azi, acesta fiind unul dintre rarele monumente ale
casa Friedmann cu atelier (azi Biblioteca Judeţeană, nr. Reşiţei care au avut parte de o restaurare semnificativă.
50), toate datând de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În
apropiere, pe Str. Furnalelor, nr. 13, este vechea clădire
a Şcolii civile („Şcoala Pittner”), construită în aceeaşi
perioadă. Aceasta a fost prima şcoală muncitorească din
oraş. O arhitectură de mare interes prezintă şi casa situată
pe Str. Beethoven, la nr. 41-43, dotată cu o cariatidă.
În vecinătatea acestei străzi, în Piaţa Constantin
Daicoviciu nr. 4, este casa Alexandru Popovici, ridicată
în stil neoromânesc în prima parte a secolului al XX-lea.
Case interesante din punct de vedere arhitectonic sunt şi
pe Str. Laminoarelor din prelungirea acesteia.
Piaţa Republicii, vechiul centru al Reşiţei, este
deschisă de catedrala ortodoxă „Adormirea Maicii
Domnului”, a cărei construire s-a finalizat în anul 1938.
Pe aceeaşi parte, la nr. 35, este casa März, iar vizavi, la
nr. 38, casa Markovski, cu datare din secolul al XIX-
lea. Momentul culminant al istoriei acesteia din urmă Reșița - Școala de Beton
a avut loc la 1 noiembrie 1918, când de la balconul ei
miile de muncitori adunaţi în piaţă au fost încunoştinţaţi
asupra proclamării „Republicii Bănăţene”, fapt salutat de În spatele acestei şcoli a fost deschis, în 3 iulie 1871,
către ei, potrivit lui Victor Brătfălean, „cu cel mai mare la un secol de la înfiinţarea uzinelor, marele parc „Josefin”
entuziasm”. În aceeaşi piaţă, la nr. 44, s-a aflat în perioada (astăzi „Ion Crişan”), loc de recreere şi de distracţie pentru
1936-2002 emblematicul edificiu al Casei Muncitoreşti, multe generaţii de reşiţeni. În anii 1882-1883 el a fost
ridicată prin contribuţia benevolă a muncitorilor de amenajat ca un parc propriu-zis de către inspectorul silvic
la U.D.R. şi distrusă de un misterios incendiu, ai cărui Robert Novacsek, care a plantat acolo toate speciile de
făptuitori nu au fost niciodată descoperiţi. Ea era unul arbori aflate pe teritoriul de atunci al St. E. G. În anii 1894-
dintre principalele simboluri ale Reşiţei, cu marea sa sală 1898 a fost reorganizat. În 1965, profesorul Ion Crişan
cu 888 de locuri (simbolizând cele 8 ore de muncă, 8 de de la Liceul de piatră l-a transformat parţial în grădină
odihnă şi 8 de recreere) şi cu scena pe care în ultimele zoologică, aşa cum a rămas până astăzi.
decenii erau făcute proiecţii cinematografice. Fusese În capătul Străzii Castanilor se află sediul
construită după planurile arhitectului şef al Budapestei, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, fostul sediu
Max Müller, reşiţean de origine. În anii 1941 şi 1942, al pompierilor reşiţeni. Prima formaţiune de pompieri a
în marea sală a Casei Muncitoreşti a concertat, cu mult existat aici din anul 1879, iar în perioada interbelică ei erau
succes, orchestra de cameră a Filarmonicii din Berlin, conduşi de funcţionarul U.D.R. Franz Strobl, de maistrul
sub conducerea lui Hans von Benda. În urma incendiului hornar Johann Schuster şi de maistrul lăcătuş Wenzel
din noaptea de 14-15 august 2002, acum acolo nu se mai Zyma. În anii 1930-1934, U.D.R.-ul dotase propriul corp
află decât un loc viran. Imediat alături se află clădirea de pompieri, bine organizaţi şi echipaţi, cu trei autopompe
care în trecut adăpostea cunoscuta cofetărie a lui Stefan pentru incendiu şi două pompe mai mici, de rezervă.

Pag. 13