Page 18 - Morisena 4_2017

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017

bântuit de miasmele nesfârşitelor întinderi mocirloase, case străine, nu numai că duc o politică de largă toleranţă
lipsit de populaţie stabilă, acea clasică înfăţişare de ţară faţă de străini, ci caută chiar să-i ademenească, prin
pustie şi deci a nimănui, a provinciei noastre de la diferite mijloace, ca să vină şi să se aşeze aci” . Prin
14
începutul veacului al XVIII-lea, nu a izvorât dintr-o urmare – concluzionează Ion Stoia-Udrea – în prima
strictă cercetare a realităţilor istorice, ci din nevoia epocă maghiară în Banat şi continuând până în faza
stăpânirei austriece de a găsi cu orice preţ o justificare ocupaţiei otomane, românii au format grosul populaţiei,
pentru menţinerea acestei noi cuceriri” . Stăpânirea masa covârşitoare, muncitoare, pe când ungurii, un
9
otomană – consideră Udrea – a înlăturat doar clasa număr mic, alcătuiau numai clasa nobiliară, stăpânitoare.
nobiliară, adică existenta construcţie de la suprafaţă a Chiar şi aceasta – adaugă el – nu era în întregime de
societăţii, lăsând neatinsă temelia, starea de jos a ţărănimii origine etnică maghiară, fiindcă o bună parte a sa
care era românească, ea rămânând aici, să dăinuiască, provenea, pe de o parte, din maghiarizarea unor elemente
fiind producătoare de bunuri necesare pentru ocupanţii venite aici din Apus şi, pe de altă parte, din maghiarizarea
turci. O parte din istoriografia maghiară, contemporană cnezilor autohtoni care au fost investiţi cu titlu nobiliar.
lui Ion Stoia-Udrea, susţinea că în epoca anterioară Faptul că, din documentele maghiare reiese – de altfel, în
turcilor, în Banat predomina demografic populaţia mod părelnic – că, până la cucerirea otomană a Banatului,
maghiară. Populaţia românească s-ar fi impus numeric în aici este semnalată prezenţa unei mari populaţii maghiare
Banat numai în timpul stăpânirii otomane şi în perioada se explică – spune el – prin starea vitregă în care se găsea
care a urmat după aceea. Turcii au favorizat, chipurile, populaţia românească, în „zdrobitoare majoritate”, dar
elementul românesc şi, în schimb, au nimicit complet lipsită de drepturi, „deci fără însemnătate politică şi
populaţia maghiară de aici. Faţă de asemenea absurdităţi, socială” . În acte de donaţii, adeveriri de drepturi de
15
Udrea pune o întrebare retorică: Cum se va fi întâmplat proprietate, judecăţi din diferite pricini, în documente
ca turcii să prăpădească populaţia maghiară din Banat militare şi de administraţie, apare „numai nobilimea, căci
„fără însă să o nimicească şi dincolo de Tisa, până la ea singură are moşii, ea se îngrijeşte de oaste, ea singură
Buda, cu toate că între paşalâcul Budei şi cel al Timişoarei administrează şi merge la judecăţi, în timp ce iobagul nu
nu ştim să fi fost nici o diferenţă esenţială de administrare, are moşie, de judecat îl judecă nobilul, funcţii
de politică de stat sau de tratament faţă de neamurile administrative nu poate îndeplini, iar la război merge
băştinaşe?” . Istoricii români ar putea răspunde acestor anonim” . Din cauza aceasta – îşi continuă autorul
10
16
opinii tendenţioase ale istoricilor maghiari – crede Udrea argumentaţia – onomastica documentelor nu poate fi
– numai dacă ar trata trecutul Banatului „prin prisma decât ungurească, „iar concluzia că şi populaţia, în
realităţilor sociale de atunci, prin prisma sistemului zdrobitoare majoritate, a trebuit să fie maghiară, pare
politic al vremurilor acelora” . El încearcă, dintr-o foarte logică” . Udrea sesizează şi specificul dominaţiei
11
17
asemenea perspectivă, să pună în lumină câteva adevăruri otomane: turcii, ca peste tot în zonele cucerite, nu au
istorice referitoare la Banat, care să stabilească rolul recunoscut nici în Banat vechea ierarhie socială, trecând
populaţiei româneşti aici de-a lungul timpului. Începe pământurile în proprietatea sultanului, concret a
prin a arăta că procesul penetraţiei şi aşezării elementului reprezentanţilor săi; prin urmare, „starea de sus, clasa
maghiar în părţile bănăţene a durat destul de mult şi a nobiliară, e silită să plece (...) în pribegie în alte părţi, în
înaintat treptat de la linia Mureşului spre Dunăre şi apoi Ungaria sau Transilvania” . Aşa se explică – spune
18
spre munte. Nu s-au întemeiat aşezări cu populaţie Udrea – faptul că ungurii au dispărut din Banat în acea
numeroasă, compactă maghiară, ci puncte de sprijin cu perioadă, iar românii – marea masă a populaţiei – au
caracter militar, care să-i sprijine ca noi stăpâni ai rămas mai departe aici, unde, sub ocupaţie turcească, mai
pământurilor cucerite şi ca demnitari în administraţia ales în ultima sa parte, au avut o viaţă chiar mai bună
Regatului Ungar. Aceştia s-au constituit în „clasa decât în epoca stăpânirii maghiare şi a unor răstimpuri
suprapusă – mai târziu încadrată în sistemul feudal şi din vremea Imperiului Austriac. Când turcii au părăsit
devenind astfel clasă nobiliară – luând locul vechei stări Banatul şi când aici s-a instalat administraţia austriacă,
suprapuse slavo-române. Masele mari ale populaţiei, vechea clasă conducătoare – spahiii – a plecat, pe când
starea de jos au rămas şi pe mai departe supuse ca până starea de jos, adică populaţia băştinaşă a românilor, a
aci, numai că au schimbat stăpânii” . Populaţia aceasta rămas pe loc – spune Udrea. „La sfârşitul stăpânirei
12
autohtonă majoritară era producătoare de bunuri pentru turceşti – pe întreg teritoriul Banatului nu se găseşte nici
noii stăpânitori. Se subliniază faptul că ungurilor le-a un singur sat maghiar măcar. Istoricii maghiari recunosc,
lipsit capacitatea numerică pentru a face colonizări aici fără ezitare, acest adevăr istoric” . Cu toate acestea, unii
19
cu populaţie maghiară, ei fiind un popor mic, organizat în dintre ei consideră că teritoriul Banatului a avut în timpul
principal ca forţă militară, nemaiavând atunci un ocupaţiei turceşti populaţie majoritară maghiară, ei
excendent de populaţie destinată agriculturii şi creşterii continuând „să-l numească ca «pământ maghiar»” –
animalelor. Udrea accentuează că „teritoriile ocupate de adaugă Udrea. Pornind de la ideea – socotită de el
unguri au fost mai vaste decât capacitatea lor de inadecvată – că austriecii „au eliberat” Banatul de sub
expansiune” . Datorită deficitului demografic, „primii turci, Ion Stoia-Udrea glosează asupra termenilor
13
regi, începând cu Sf. Ştefan şi următorii, până şi cei din „eliberează”, „eliberat”, „eliberare”, arătând că nu sunt

Pag. 16